Evenimentul Zilei, august 1993 (Anul 2, nr. 337-362)

1993-08-02 / nr. 337

De azi de la oră 600, grevă generala în Valea Jiului i­s U­NUI CAP VA HCA. m B­w­w . r O Dacă griva eșiieala, minerii o vor înlătura pe Cosma. Dacă ea reușește, îi vor înlătura pe Vâcăroiu. si MIRON COSMA P ? Ju­lf­­i­r &? » is S 'wXSbB&Î; ' i: ■'>. • . • , ' NICOLAE VĂCĂROIU Publicație supusă sancțiunilor președintelui Ion Iliescu 1 ^ i 22 |$|| 1 Uf |î I î@ h g|| Epal !IPiÍíÍ& l'f!" *£$ ÿi?| ■■■­­ '■ ■■ A|jj « 1 M­y^jl­h B| 1 I­j­iga jfi p|||i S[y||3­I] p I Chiar dacă riscă să ajungă, intr-o bună la zid, Mirc­ea Dinescu se pronunță pentru pedeapsa cu moartea El este înspăimîntat de creșterea violenței in legătura cu necesitatea introducerii pedepsei capitale. Mircea Dinescu, președintele Uniunii Scriitorilor, ne-a decla­rat în exclusivitate: „Cu o justiție care să fie chiar de-adevăratelea, reintrodu­cerea pedepsei cu moartea ar estompa, într-un fel, valul de violențe care se întimplă acum in România, pe această a­­morțire a instituțiilor românești numite justiție și poliție. Nu e exclus ca anumite categorii de indivizi să se simtă mai bine în pușcării, decît în libertate. Seninătatea, cu care unii pușcă­riași ies pentru 2-3 zile și comit cele mai oribile crime, mă face să cred că umbra ghilotinei i-ar mai pune pe gîndurî. Mă gîndesc și la crimele comise împotriva României. Unora dintre miniștri le-ar sta bine la zid, cu o cîrpă la ochi. Revolu­țiile și-au ținut, în general, ghilotinele bine unse, dar la noi toleranța și-a dovedit ineficacitatea. Dacă totuși pedeapsa cu moartea se va întoarce, după un timp, împotriva noastră, merită să murim. Pe mine, unul, pot să mă împuște de pe acuma. Mai scăpăm de TVR și de TVR, care nu fac decit să-ți crească tensiunea și să te scîrbeascâ de viață". DANIEL BĂNULESCU Ariul ii ü luni, 2 august 1993 LI Preț 8( ) lei Acest număr a fost tipărit în două ediții Fiind ateu convins, mil­, ana im a baut na BANK DE IM­IA OCINA - SICRIUL CU MOARTA A FOST DESCOPERIT ÎN CIMITIR, SUB CERUL LIBER, DE NIȘTE POLIȚIȘTI Alertat de un cetățean, echipajul opera­tiv al Poliției Municipale Galați a desco­perit, singur în tot cimitirul, un sicriu în care se afla o bătrînă, ce începuse, să mi­roasă. Deasupra capacului erau doi bolo­vani, cîteva buchete de flori și o cruce pe care scria „Groza Elena n. 1934/m. 1993". Cercetările efectuate au certificat iden­titatea numelui de pe cruce cu cel al ră­posatei din sicriu, moartă de moarte bună și adusă la cimitir, pe ultimul drum, de că­tre fostul ei concubin. După ce s-a oficiat slujba ultimei pomeniri, concubinul a fost văzut de un martor certîndu-se cu adminis­tratorul cimitirului, care-i cerea 10 000 de lei pentru săparea gropii - operație de care lumea prezentă la funeralii uitase cu totul. Concubinul a sărit, a declarat alt mar­tor, în mașina cu care adusese coșciugul și a plecat probabil după bani. Totuși la zece ore după slujbă și cîteva minute după plecarea echipajului operativ, moar­ta a rămas în continuare singură. Se pre­supune că fostul ei concubin - ușor alco­olic - scăpase cu banii la circiumă. IULIAN VOICU mm m SPECTACULOASA, DEVALORIZARE A LEULUI CONTINUĂ d Desen de ADRIAN ANDRONIC Im,­ia Patriarhia, in uinta încăierării dintre contestatarii și admiratorii Patriarhului Teoctist, Ion Cristoiu și „Evenimentul zilei“ au fost blestemați .„Dînă la a noua spiță “ REDACTORULUI „EV. Z." I-A FOST CONFISCAT, PRIN VIOLENȚĂ, FILMUL D­E APARATUL DE FOTOGRAFIAT Ieri, în jurul orei 11.00, în timpul slujbei de la Patriarhie, prilejuită de sărbătorirea „Scoaterii Sfintei Cruci", un grup de con­­testatari ai Patriarhului Teoctist, făcînd par­te din „Asociația pentru Renaștere Spiritu­ală", a tulburat ceremonia religioasă stri­­gînd: „Teoctist e comunist! Teoctist e anti­crist!". Grupul format din 7-8 persoane, băr­bați și femei, a fost evacuat din catedrală cu forța de credincioșii aflați la slujbă. Aceștia și-au descărcat mînia prilejuită de întreruperea slujbei nu numai pe cei vino­vați de producerea acestui incident, ci și pe un redactor al „Ev. 7.“ căruia i-a fost confiscat, prin violență, aparatul de foto­grafiat. După ce filmul a fost scos din aparat, acesta i-a fost înapoiat, însoțit de blesteme „pîn­ă la a noua spiță" la a­­dresa redactorului-șef, Ion Cristoiu, și a ziarului „Ev. 7." AUREL GÂRBOVU CORNELIU CIOCAN Drept mulțumire pentru discoteca pe care le-a organizat-o, ÎN­ TINERI AH­MAT-O PE POSTA LOR INVATATOARE în localul școlii generale din Baldovi­­nești - Olt, învățătoarea P.C. a organizat o seară de dans pentru elevii aflați în va­canță și, bineînțeles, pentru tinerii localnici din comună. În zori, cînd s-a terminat dan­sul, stropit din belșug cu răcoritoare (din păcate și cu alcool), tinerii au plecat spre case, și, o dată cu ei, și P.C. Cînd a ajuns în curte, a fost înconjurată de trei indivizi care au bruscat-o și au băgat-o în casă cu forța, unde au violat-o pe rînd. Bestiile se numesc Florin Ciovică - 26 ani (rudă cu victima!), Marin Pastilă - 22 ani și Dănuț Dumitru - 21 ani, foști elevi ai învățătoarei, care­ le-ar fi putut fi mamă la cei 55 de ani. Un om în vîrstă, unchiul unuia dintre făptași, ni s-a adresat, plin de indignare , „să se dea o dată pedeapsa cu moartea, că nu se mai poate!" MIRCEA BOTEZ Văzut de la Marea încercare a N CRISTOIU guvernului Vâcăroiu La ora cînd scriu aceste rînduri, greva generală din Valea Jiului pare inevita­bilă. Dacă în cursul nopții nu se întîm­­plă ceva, începînd­ de azi de la ora 6 dimineața, guvernul Vâcăroiu are în față una dintre cele mai mari încercări de după instalarea sa în toamna anului trecut. Gravitatea excepțională a aces­tei crize constă în faptul că guvernul are de ales între două soluții infernale prin consecințele lor imediate și pe termen depărtat. O soluție ar fi, astfel, îndeplinirea re­vendicărilor salariale ale minerilor. A­­ceastă cedare ar fi o nouă dovadă de slăbiciune în fața presiunilor sindicale de creștere a salariilor. Rezolvarea re­vendicărilor din Valea Jiului ar fi astfel începutul unui lung șir de conflicte de muncă pe tema creșterii salariilor. Pe drept cuvînt, și alte categorii vor cere salarii mari, tot mai mari. Constatînd că guvernul cedează în fața forței ame­nințătoare pe care o reprezintă minerii, ele vor căuta, la rîndu-l e, să-și arate mușchii. Fie și numai din orgoliu. Ce s-ar întîmpla din punct de vedere eco­nomic dacă guvernul ar da curs tuturor revendicărilor care ar urma nu e greu de prevăzut. Creșterea salariilor ar duce inevitabil la o creștere a prețurilor, creș­tere care, la rîndul ei, ar duce la un nou val de revendicări salariale. Și așa mai departe, pînă la infinit. Și așa guvernul a greșit grăbindu-se sa rezolve revendi­cările mecanicilor de locomotivă și a minerilor din nord-vestul țării. Disponi­bilitatea guvernului de a deschide rute baierele pungii la cel mai mic semn de transformare a unui conflict de muncă într-un conflict social a trecut drept un semn de slăbiciune. Un semn pe care minerii l-au sesizat și l-au exploatat ra­pid. De aici, promisiunile făcute de Mi­ron Cosma ortacilor săi că vor obține salarii mult mai mari decât cele obținute de minerii din nord-vestul țării în urma negocierilor cu delegația guvernamen­tală. La aceste promisiuni ale lui Miron Cosma, guvernul a dovedit din nou slă­biciune. Delegația guvernamentală tri­misă în Valea Jiului în timpul desfășu­rării Conferinței Naționale a FDSN s-a gîndit mai mult la liniștea de care avea nevoie partidul de guvernămînt în tim­pul reuniunii sale naționale decît la bi­nele țării; în consecință, pentru a-i po­toli pe mineri, delegația a promis marea cu sarea. întoarsă la București, ea și-a dat seama că nu are cum să îndepli­nească făgăduielile făcute minerilor. Cedarea în fața noilor revendicări din Valea Jiului ar reprezenta însă și un lucru mult mai grav. Din motive care îmi scapă, guvernul a tratat conflictul din Valea Jiului cu o aroganță surprin­zătoare, o aroganță pe care n-a dove­dit-o, de exemplu, în cazul mecanicilor de locomotivă sau al minerilor din nord­­vestul țării. El a refuzat, de exemplu, să satisfacă dorința minerilor de a veni în Valea Jiului o delegație guvernamenta­lă cu putere de decizie. Mai mult, gu­vernul a cerut liderilor sindicali din Va­lea Jiului să vină ei la București. Schimb de invitații amintind izbitor de cel pre­mergător mineriadei din septembrie 1991. Comunicatul difuzat sîmbătă de Ministerul Industriilor e făcut parcă să pună gaz pe foc. Negocierea originală a grilei de salarizare din dimineața zi­lei de vineri e condamnată fără echi­voc. Această negociere făcută de Miron Cosma, așa cum s-a văzut la televizor, într-un soi de democrație directă, amin­tind de democrația din Atena lui Socra­te, a satisfăcut din plin orgoliul masei de mineri. Condamnarea ei poate trece oricînd drept o ridiculizare a unui mo­ment care a plăcut minerilor. E limpede că, brusc durizat, guvernul n-a lăsat nici o portiță pentru un posibil dialog. A ceda după o asemenea spectaculoasă demonstrație de fermitate ar însemna o umilitoare îngenunchiere, întreaga so­cietate românească ar primi un sem­nal fără echivoc. Fermitatea guvernului nu s-a bazat pe nimic. A fost o prosteas­că arătare a mușchilor. Autoritatea ca­binetului Vâcăroiu ar primi astfel o nouă lovitură. O nouă lovitură ar primi și democra­ția românească. Neașteptata cedare a guvernului ar demonstra că în România statul de drept n-are nici un rost. Forța brută își spune imediat cuvîntul. Avînd revendicările satisfăcute, desigur, mine­rii se vor potoli. Amenințarea lor va con­tinua să existe. Guvernul Văcăroiu; alte guverne vor continua să privească neli­niștite spre Valea Jiului. Societatea ro­mânească ar rămîne mai departe ceea ce s-ar putea numi coșmarul mineresc. O altă soluție ar fi păstrarea guver­nului pe poziții. S-ar putea face soco­teala că, în ultimă instanță, o grevă ge­nerală în Valea Jiului ar putea costa mai puțin din punct de vedere economic decît satisfacerea revendicărilor. Aceas­tă soluție e și ea infernală. Să nu uităm că, după trei mineriade, cei din Valea Jiului (și mă refer nu la lideri, ci la masa minerilor), au cîștigat conștiința puterii lor de a-și dicta guvernelor voința. Sfi­darea pe care ar reprezenta-o poziția fermă a guvernului ar putea stîrni o re­acție ale cărei urmări sunt greu de pre­văzut.

Next