Evenimentul Zilei, decembrie 1993 (Anul 2, nr. 441-463)

1993-12-01 / nr. 441

Tragedie în muzica românească: DIRIJORUL IOAN LUCHIAN MIHALEA­­ .­­ . % Publicație supusă sancțiunilor președintelui Ion Iliescu «ÎL 1 Æsnm­*­­■/ i 1*1­1 m 1­m­t­m«»H­m I . a I fl fl H li 1 II­I­I sa| S fe I 1 I­I I­I IBI I ifi r B­i I­I fj B 1­H­I­g­g I­I­I ff . fp$ |®|| NI ’ p ■ 1L— f4 fi | fJS:/.« a |V­;< M IWKmB I­R ■ &| WAM­. l-d 11 .• . *> .• ■.­. •*$.$'*­țk .Æf . Acest număr a fost tipărit în două ediții Aim! II R miercuri, 1 decembrie 1993* E Preț 100 lei 7-1 A FOST ASASINAT! Artistul a fost găsit mort în dimineața zilei de 30 noiembrie în apartamentul său . Primele cercetări au relevat o moarte extrem de violentă ieri dimineața, în jurul orei 7:00, Ioan Luchian Mihalea a fost găsit asasinat în apartamentul său, din strada Brașov nr. 15. Felul în care corpul cunoscutului muzician a fost maltratat do­vedește un sadism de neînchipuit. Apartamentul victimei arăta îngrozitor, pereții și mobila erau scăldate în sîngele victimei. Ioan Luchian Mihalea a fost găsit în holul de la intrarea în camera de baie, cu fața în sus. La gît, o tăietură adîncă se pare că marca o posibilă strangulare cu un cablu de alimentare a televizorului. Fața sa era terciuită, iar pieptul fusese zdrobit în urma numeroaselor lovituri primite de la agresor. Potrivit declarației unui vecin ușa apartamentului era între­deschisă luni, în jurul orei 20,00, cînd s-au auzit strigăte de aju­tor pe palierul etajului I, unde locuia victima. În dimineața următoare, curiozitatea altui vecin l-a făcut pe administratorul blocului, Mihail Scărlătescu, să privească prin deschizătura ușii, în apartament. Spre groaza sa, a văzut cana­diana victimei aruncată în hol și pereții stropiți de sînge. Totul dovedea că acolo avusese loc o luptă. Speriați, vecinii au che­mat imediat poliția, care a sosit în jurul orei 9:00. Primele cercetări au dovedit că este vorba de o moarte sus­p­­ectă, al cărei mobil nu este, aparent, jaful, întrucît din casă nu ipsea nici un obiect de valoare. În bucătărie, podeaua păstra urmele unor încălțări mînjite de sînge. Deși Ioan Luchian Mihalea era cunoscut de vecini ca un tip liniștit și singuratic, în seara zilei de luni, 29 noiembrie, între orele 19,00-20,00 s-au auzit strigăte de ajutor, iar o vecină ne-a povestit că ar fi auzit mai multe voci, printre care și glasul unui copil care spunea : „Aoleu, mamă Ioan Luchian Mihalea rămăsese singur de mai mult de două sâptămini, cînd soția și copilul lui, în vîrsta de 4 ani, plecaseră la Ploiești. Victima, cunoscut ca mare iubitor de copii, era în permanență înconjurat de membrii grupului MINI SONG., Cu ace­st grup, loarr^Luca­ji Mihalea intenționa să organizeze»’ un program de Crăciun. Insă nu a mai apucat să vadă realizat de­plin acest program­. OANA MAIUGA SILVANA PATRAȘCANU Jeri, în febra pregătirii manifestărilor prilejuite de Ziua Națională. Mașina în care se afla Virgil Măgureanu a comis un accident de circulație în zona Arcului de Triumf DIRECTORUL SRI ȘI-A CERUT POLITICOS SCUZE ȘI A PLĂTIT REPARAȚIILE seri dimineața, în jurul orei 8,30, în zona Arcului de Triumf, mașina ln care se afla directorul SRI, Virgil Măgureanu, a lovit un alt autoturism. Directorul SRI, fiind grăbit, se deplasa cu viteză în ciuda condițiilor atmosferice. Șoferul acestuia evitase, ini­țial, coliziunea cu un camion. Păgubitul, care a vrut să rămînă anonim, a ieșit din mașină cu intenția de a-l certa pe imprudentul șofer. A dat însă cu ochii de Virgil Măgureanu care, înainte de a sări în altă mașină, și-a cerut scuze și l-a asigurat pe acesta că-i va face autoturis­mul ca nou. Șoferul directorului SR! l-a însoțit pe a­­cesta la un „Service­ Aut­o" unde a asistat, parțial, la repararea mașinii. BOGDANA PĂUN HMM MP WÊ La Alba Iulia, președintele târb a fost întîn­pinat cu entuziasm Desen de ADRIAN AND*'' La Cluj și București M HMH Z1B NATHMALE, muftiu mi încheiat part (Amănunte în pag. a 3-a} o altă premieră românească. GHEORGHE RUSE ȘI GABRIELA MIHĂILA AU VIOLAT UN BĂIAT DE 14 ANI . COPILUL A FOST AGRESAT SEXUAL TIMP DE 10 ORE. Gheorghe Ruse, în vîrsta de 37 de ani, cunoscut cu antecedente penale și Gabri­ela Mihăilă, de 34 de ani, sunt cercetați în stare de reținere pentru corupere de mi­nori, raport sexual între persoane de ace­lași sex și perversiuni sexuale. în ziua de 28 noiembrie, în jurul orei 9.00, minorul Costel D., în vîrsta de 14 ani, a fost acostat de cei doi în stația de RATB din Șoseaua Andronache. Aceștia, prin promisiuni urmate de amenințări, l-au dus l pe Costel într-un apartament din Șoseaua ancului nr. 9, sector 2, apartament pe care aceștia îl ocupau fără forme legale. Ajunși în acest apartament, minorul a fost supus unor raporturi și perversiuni sexuale de neimaginat. După ce și-au satisfăcut plăcerile, în jurul orei 19:00, Gheorghe și Gabriela au­­ binevoit să-l lase liber pe micuțul Costel, în prezent cei doi sunt cercetați în stare de reținere. MIHAELA HETEA Văzut de ION CRISTOIU Adevăratul șoc japonez 4. Japonia va cuceri lumea pe cale economică Și totuși, ceva m-a șocat în Japonia, încă din avion, dat fiind că nimerisem într-un grup de tinere japoneze care se întorceau dintr-o excursie la Paris și Londra, am simțit o contrarietate inex­plicabilă. Ceva nu era în regulă. Ceva în mine era contrazis pînă la violență. Ce anume, nu-mi dădeam seama. Sta­rea asta bizară a durat cîteva zile după sosirea mea în Japonia. Am încercat-o peste tot , la aeroport, pe stradă, la hotel, prin magazine, prin birourile în care ajungeam. Era ceva în legătură cu oamenii în avion, de exemplu, tinerele japoneze s-au grămădit să cumpere niște ceasuri nemțești cărora li se fă­cea reclamă într-o broșură a Compa­niei Lufthansa. De la una s-au molipsit și celelalte. Am putut vedea astfel, ci­tamai japonezele, cetățence ale celei de a doua puteri economice mondiale, faimoasă tocmai prin lucrurile sale de finețe, fermecate de ceasurile nemțești. După un dineu dat de un­ director din Ministerul de Externe, am fost duși cu mașina pînă la hotel. La un moment dat, unul dintre cei doi care ne fuseseră gazde a coborît, zicînd că merge la metrou. Am fost surprins. Respectivul e un funcționar important în cadrul De­partamentului Europa Centrală și de Est. La o țară de puterea economică a Japoniei, un înalt funcționar din Mi­nisterul de Externe nu-și permitea nici să ia taxiul. Au fost, astfel, multe ase­menea fapte, pe care le-am privit cu uimire, fără a-mi da seama de ce. Ex­plicația contrarierii mele fundamentale am descoperit-o în cursul discuției avute cu Kakizawa Yoji, parlamentar japo­nez. L-am întrebat pe domnia­ sa, dacă există în Japonia forțe care mai au nostalgia Marii Japonii, a țării care a cucerit aproape toată Asia. „Nu există forțe serioase la acest capitol“, mi-a răspuns domnia­ sa. Și e perfect expli­cabil. Lumea de azi nu se mai cuce­rește pe calea armelor, ci pe cale eco­nomică. In aceste condiții, Japonia n-are nevoie să cotropească lumea, din punct de vedere militar. O cotropește cu exporturile sale, cu produsele sale competitive. Oamenii noștri de afaceri sunt pretutindeni în lume. De ce am avea nevoie de soldați s - a încheiat domnul deputat. în acea clipă, mi s-a lămurit întreaga mea stare de violentă contra­­rietate. Plecasem din România știind ce înseamnă produsele japoneze pe piața mondială, la ce inaltă tehnologie a ajuns economia japoneză. Automat, făcusem următorul raționament: într-o țară care vine imediat după America, din punctul de vedere al puterii econo­mice, oamenii trebuie să se tâfăie în bunăstare. In locul acestora, am întîlnit niște oameni modești, sărăcăcios îm­brăcați care nu-și pot permite multe în viață. Singura lor mare bucurie e să muncească, să muncească pentru firma la care sunt angajați. Am fost marți, 23 noiembrie, într-o zi de sărbătoare le­gală, într-un cartier cu restaurante și magazine. M-au surprins puținătatea și­­ posomoreala oamenilor. Am trecut pe acolo peste cîteva zile, la sfîrșitul pro­gramului de lucru. Era o veselie de ne­­descris. Și nu fără motiv. Cu cîteva zile mai înainte, erau posomoriți pentru că nu munciseră. Acum erau fericiți că lu­craseră toată ziua, că-și dovediseră a­­tasamentul față de firmă și față de produsele japoneze, produse care cu­ceresc lumea mai ceva decât rachetele termonucleare. într-o țară care vine imediat după America, la capitolul tehnologie, de vîrf - mi-am mai zis înainte de a pleca din România — oamenii trebuie să aibă o conștiință a libertății individuale apro­piată de cea a americanilor, în orice caz, mult superioară celor din Europa Occidentală, în locul acestora, am în­­tîlnit niște oameni perfect disciplinați, fericiți să trăiască în colectiv. Intr-un cuvînt, niște soldați, niște soldați ai se­colului XXI, care se bat și mor nu pe cîmpul de luptă, ci în uzine și la bi­rouri. Produsele mîinilor și inteligenței lor sînt armele cu care Japonia va cu­ceri lumea. Nu pe cale militară, ci pe cale economică. Această constatare a fost, pentru mine, ADEVĂRATUL LOC JAPONEZ !

Next