Evenimentul Zilei, iunie 1999 (Anul 8, nr. 2106-2131)

1999-06-01 / nr. 2106

GREVA DE LA METROU 1 BUCURIA HOTILORl Fondat 1992 affil Director CORNEL NISTORESCU Ediția marți, 1 iunie 1999 Anul VIII • Nr. 2106 16 pag. #2.000 lei Foto: Lucian Nicola« pag. v Foto: Nicu Dîrdîlac ♦ Capii sindicatelor de la metrou nu mai sînt, pe moment, angajații Metrorex ♦ Pierderile Regiei se ridică, după ziua de luni, la 700 de milioane de lei ♦ Băsescu vrea să-i dea afară pe greviști și să angajeze foștii disponibilizați ai Metrorex ♦ RATB a lucrat la capacitate maximă ♦ Greva continuă și astăzi, tot între 4.00 și 16.00 rwisii sint A zile pînă la concertul c HBrtfLOC. Cumpără JEmhMBtll Zilei de marți! CASA NOASTRA îți oferă un frigider ARCTIC Premiile sacrammii lastre Pe gratis! Și frigiderul! Și suplimentul! Citește cu atenție suplimentul „Casa noastră" căci vei găsi și alte m’kmu muoane! Cumpără deci, în fiecare marți, Premiile abia acum încep să curgă! Cam tot ce-ți doreșt pentru casa ta, fără să scoți nici un ban din buzunar! Urmăriți zilnic in paginile ziarului nostru CONCURS DE FIDIUTATE Premii în valoare de MM16 Asasinul a rupt un briceag în copi victimei, după care „ 3 a continuat cu un cuțit de mezeluri Pentru că veterinarii au declanșat și ei grevă generală, Românii riscă sa se îmbolnăvească de la carnea neverificata pag. 3 Furînd pe lupte din dotări și din hrana subordonaților. Comandanții armatei trîng aripile aviației românești ♦ în urma publicării în E.Z. a articolului „MIG-urile românești sînt la pămînt, o comisie de anchetă a MApN s-a deplasat la UM 01969 Cîmpia Turzii și a constatat că din bugetul meschin alocat unității s-au evaporat sute de milioane de lei . GAZ-urile funcționează pentru aprovizionarea comandanților și pentru șpăgi la București pag. 5 Cotidianul american „New York Times" mută războiul de imagine în dormitor: dihoniei MiaMtsti în viata Im decat cu nevasta care ii tin sub papuc! HUs Cei care au pus mîna pe comisioanele de milioane de mărci din operațiunea „Motorină pentru sîrbi” vor fi scoși basma curată in dosarul Jabilia vor fi pe zi doar acarii Pana ▼ Procurorii în mîinile cărora a ajuns afacerea cred că este vorba doar de o contravenție și că polițiștii au dat dovadă de exces de zel pag. 57 CANAL 1 tummid EXAMENUL DE CAPACITATE 1999 • Proba de limba și literatura română - scrisor» 21.001 TELECINEMATECA • "Călătorie sentimentală" (SUA, 1983) Cu: Jaclyn Smith, David Dukes. Regia James Goldstone, ora 23.30 ______ ÎNTÎLNIRE LA VÎRF Moderator Carmen Bendovski Producător Liaia Enache raTsfccr A/tf *>*£ 441/err’^. fostei ta, directorul economic al fabricii .Pionieral, a ost arestat în dosarul traficului Nen tante din Primăria Capitalei. Directorul economic de la fabrica „Pionierul“, Costel Cioacă, a fost arestat preventiv ieri, în dosarul repartițiilor de locuințe din fondul Primăriei Capitalei. Pe numele său procurorii Parchetului de pe lîngă Curtea Supremă de Justiție au emis un mandat de arestare pentru 30 de zile pentru complicitate la trafic de influență. Directorul Cioacă este acuzat că a adunat de la șapte persoane cîte 1.500 de dolari, bani pe care urma să-i dea unor persoane cu influență din cadrul Primăriei Capitalei pentru obținerea de repartiții de locuințe. Cioacă a dat atît banii, cît și dosarele persoanelor respective gardianului public Ion Miu, arestat săptămîna trecută, care se recomandase a fi inspector la Spațiul Locativ. Costel Cioacă a fost audiat de procurori vineri, cînd și-a recunoscut fapta. în cursul zilei de astăzi el urmează să fie confruntat de procurori cu gardianul public Ion Miu ONDINE GHERGUI O femeie de 35 de ani din Aiud și-a dat foc din cauza fiicei sale BANI SI AFACERI Titlurile de stat emise în valută nu vor fi răscumpărate în iei COMENTARIUL ZILEI Caisul din centrul universului de Cornel Nistorescu Kraft Jacobs Suchard, Fundația „Micul Prinț, Alianța pentru România și multe alte instituții au încercat să adauge diferite dimensiuni zilei de 1 Iunie. Chiar și la redacția noastră s-au prezentat doi băieți de la un orfelinat care nu aveau banii pentru a participa la petrecerea de sfîrșit de an. E suficient să faci doar un pas dincolo de zidurile casei sau biroului care, de regulă, ne izolează puțin de ce se petrece în jurul nostru pentru a descoperi continentul plin de aberații al unei copilării nefirești. Nu vorbim doar despre copiii străzii, deși, după zece ani, situația lor e la fel de critică. Trecătorii continuă să cotizeze, alimentînd fenomenul, încurajînd chiar o mini-industrie de mini-cerșetori în spatele cărora stau alți oameni disperați, dar și lipsiți de scrupule. Preferăm să plătim pentru a ne mai elibera puțin apăsarea de pe conștiință, dar sîntem incapabili să ne organizăm pentru a susține fundații și centre care să tempereze asaltul sau să-l anuleze. Copiii străzii ne sar în ochi și nu sînt decît vîrful de aisberg. Dincolo de imaginea lor obsedantă e spațiul fără speranță al cartierelor moderne, unde sărăcia și violența juvenilă construiesc lumi paralele. Apoi școlile stresante în lipsa de supraveghere, presiunile găștilor, furturile, instrucția superficială, cel mai adesea abandonată la jumătatea drumului, dotarea de pomină și lipsa de șansă. Toate acestea fac din copii un mic monstru, un protestatar în devenire, un marginalizat răzbunător, un condamnat la ratare. Cînd văd o piramidă de caise sau lăzi cu căpșune îmi vine să le cumpăr pe toate și mă trezesc mîncînd cu amîndouă mîinile. Totul vine de la singurul cais care trona maiestuos în mijlocul cîmpului de la marginea satului și sub care legau cîinele de cum fructele dădeau să îngălbenească. Pe măsură ce se coceau, un bătrîn fioros, cu mustață de o jumătate de cot, se instala cu bîta și cu biciul sub crengile aplecate. Stătea acolo zi și noapte pînă cînd se culegeau. Atunci ne dădeau două sau trei, dar numai celor care nu încercaserăm să furăm. La fel și cu căpșunele. Creșteau într-un singur loc și nu ne puteam apropia. Numai cei care au privit ore întregi un caiș încărcat și n-au mișcat în lanul de grîu sau în porumbul de un genunche pot înțelege imaginea fixată într-o memorie de copil. Și, în fiecare primăvară, cînd caisele dau în pîrg, pomul acela bătrîn, cu o coroană cît un stejar, se reîntoarce din copilărie și nu-mi dă pace, aduce după ei și mustața bătrînului zgîrcit, și lătratul cîinelui, și strigătul disperat al bunicului, căruia nu-i puteam răspunde, și mirosul de troscot verde, și foșnetul porumbului blegit de soare. Mult mai tîrziu, după ce am sădit și caiși și tot n-am reușit să scap de cel singuratic și păzit, mi-am dat seama că toată viața nu e decît un nesfîrșit decent al copilăriei. Că tot ce urmează nu are importanță decît în măsura în care se leagă de acele imagini dureroase, chiar dacă scăldate în jurul unei lumini dumnezeiești. Și dacă un simplu cals a putut prinde rădăcini atît de adînci în memoria unui copil, ce poate însemna singurătatea celui crescut cu cheia de gît, ochii cît cepelc la vitrinele încărcate din fața cărora proprietarii te alungă de teamă să nu fii hoț, ce înseamnă la școală fără ferestre sau un profesor care caută din priviri șarsanaua așteptată, ce înseamnă joaca pe mormane de gunoi și lins de crinii vagabonzi, ce înseamnă neputința părinților de a cumpăra o pereche de teniși cu care defilează ceilalți colegi, ce înseamnă speranța pentru o fată care caută un loc de muncă și simte privirile lipicioase ale patronului cum se fac șerpi în jurul gleznelor? Toate acestea și multe altele de care nu ne dăm seama strecoară bolovani în sufletele de copii și nu se pot deconta niciodată. Eventual, plătim tot noi, cu răbufniri violente, cu reacții stranii și incontrolabile, cu dizarmonii și obsesii. De fapt, geografia morală a României de mîine primește acum elementele fundației. Și toate sînt pe dos, strîmbe, puse cu nepăsare sau mitocănie, fără delicatețe și fără preocuparea că de armonia copilăriei depinde echilibrul maturității de mîine Decontînd copilăria celor mai mulți de acum nu avem a ne aștepta pentru următoarele decenii decît la oameni care să ne întoarcă din ochi cureaua unui bici necruțător.