Inainte, iulie 1949 (Anul 6, nr. 1393-1419)
1949-07-01 / nr. 1393
Câminele culturale din Județul Gorj au făcut un schimb de experiență plin de învățăminte pentru o mai rodnică activitate de culturalizare la sate Pentru a-și da seama mai bine asupra rolului pe care-l au cămnele culturale în viață satelor, ar face un fructuos schimb de experiențe între ei și a le trasa sarcin I concrete în cadrul activității ce se desfășoară, zilele acestea au fost" convocați, la Tg. Jiu, toți directorii căminelor culturale din județul Gorj, care, într’o ședință de adâncă analiză a muncii, au cunoscut mai bine atât succesele cât și lipsurile în munca lor, dar mai ales s’au înarmat cu învățăminte noui asupra felului cum să-și ducă mai departe activitatea culturală în saite. La această consfătuire s’au făcut interesante dări de seamă asupra tuturor ramurilor de activitate ala căminelor, susținute de majoritatea căminelor din județ, în jurul cărora nu s’au angajat discuții purtate cu mult interes. S’a constatat în general că activitatea căminelor s’a îmbunătățit în ultimul timp și aceasta datorită faptului că și mijloacele de culturalizare a masselor in județul nostru au crescut cu mult față de trecut, datorită Partidului Muncitoresc Român, guvernului R.P.R. și Ministerului Artelor care au pus la dispoziție mai multe publicațiuni, aparate de radio pentru toate comunele electrificate, și patru aparate de cinematograf. S’a îmbunătățit în acelaș timp și activitatea colectivelor de conducere a căminelor. S’a constatat astfel că multe cămine au reușit să antreneze în munca de cămin elemente din popor. Astfel căminul Alimpești a descoperit și ajutat în muncă pe tărâm teatral un tânăr ce a fost oorat mai apoi cu „Medalia Mum- Și căminele Cernădia, Câmpofemi, Sănătești, deasemenea au recrutat în activitatea culturală elemente din rânduirile sărăcimii satelor. Căminul cultural Radoș a dus o puternică muncă de lămurire în sat, încât echipa sa de jocuri alcătuită din elementele cele mai sărace și dotate, au susținut concursul de jocuri de la Novaci cu mult succes, iar echipa culturală a căminului Sârbești a venit pe jos la Novaci numai din dorința de a se prezenta la concursul artistic organizat și susținut pe plajă. Sunt exemple grăitoare de felul cum antrenate în muncă, elementele ieșite din rânduirile țărănimii muncitoare sunt însuflețite de o activitate culturală sănătoasă. Multe cămine au început lucrările de construcții de localuri proprii, prin muncă voluntară. Dintre acestea se citează, ca unul ce duce munca aceasta în condițiuni mai grele, căminul cultural din Roșia-Amaradia. In ceea ce privește pregătirea șezătorilor, privind activitatea corală, teatrală, întocmirea programelor, pregătirea echipelor, s’a constatat o atentă preocupare la mai toate căminele. O bună organizare a echipelor a dovedit căminul cultural Bălteni care a reușit să alcătuiască echipe artistice din țărani muncitori și muncitori de la „Schela Sovrompetrol” locală. Căminul cultural Urechești a ilustrat în chip practic foloasele schimbului de experiență între cămine arătând că el nu a reușit să organizeze o echipă de jocuri până ce sătenii din Urechești n’au văzut o șezătoare cu dansuri populare, dată în satul lor de echipa artistică a căminului Vâcarea. Căminul Romanești a vizitat căminul Bâlteni și a dat apoi festivaluri pentru muncitorii de la „Schela” și țărănimea muncitoare din sat. Dovadă de vigilență a dat căminul cultural Sârbești, înlăturând din echipa teatrală pe o coadă de topor a chiaburilor, introdusă în echipă cu gând de sabotare. O bună metodă în ceea ce privește pregătirea și ținerea conferințelor, folosește căminul Urdari, prelucrând conferințele în limbajul satului și tratând probleme adaptate situației locale. O bună activitate în domeniul bibliotecii a dus căminul Bobu, care numai în patru luni a ridicat numărul cărților de la 50 la 234 și al cititorilor de la 2 la 50. Căminul Bobu a folosit pentru deschiderea gustulu.' de citit „Scrisurile țăranilor sovietici” unde țăranii sovietici arată traiul superior ce-i duc. Și țărănimea din Bobu s’a convins de realizările mărețe ale Statului Socialist în domeniul agriculturii. Dar pe cât de grăitoare sunt realizările ca îndemn la munca organizată și pentru celelalte cămine, pe atât de pilduitoare sunt și lipsurile ca știindu-le și celelalte cămine să le lichideze dacă le mai au, ori să le ferească de ele. O problemă importantă, o formează în cadrul de activitate al căminului, lichidarea analfabetismului. O slabă activitate a dus în această privință căminele Arțaru, Bolboș, Cihaba unde procentul de analfabeți trece peste 85 la sută. Greșită a fost metoda folosită de căminul Bârzești de a prezenta într-un chestionar date neconitrolate asupra procentului neștiutorilor de carte. Greșit lucrează căminul Godinești care citește conferințele din „îndrumătorul Cultural” netranspuse în graiul satului. Slabă activitate a dus căminul Călești printre săteni, cărora nu le-a desvoltat gustul pentru citit. Extrem de puține cămine au dus o muncă sănătoasă de presă. Se lucrează mult, dar activitatea rămâne necunoscută și este nevoe de acestea, mai ales în urmărirea schimbului de experiență în muncă a căminelor. La Valea cu Apă s’au găsit cărți cu caracter mistic în bibliotecă. Directorul căminului n’a dus nicio muncă, ba a împiedecat și pe alții să lucreze. El a fost înlăturat din funcțiune și situația de la Valea cu Apă poate fi învățătură celorlalte cămine care mai au chiaburi strecurați la conducere. La sfârșitul ședinței au tras concluzii, trasat sarcini și dat îndrumări practice de muncă, delegata Ministerului Artelor și responsabilul serviciului de artă și cultură din secția învățământ—Artă a Comitetului Provizoriu Gorj. Vorbitorii au arătat importanță căminelor culturale ca centre de cultură și educație în viața satelor, dând sarcini concrete pentru aceasta și totodată au îndemnat la organizarea unor cicluri de conferințe pentru popularizarea științei în rândurile țărănimii muncitoare. Ultimul a luat Cuvântul delegatul Comitetului Județean P.M.R. Gorj, arătând rostul căminelor culturale în munca Partidului pentru transformarea socialistă a agriculturii. Consfătuirea directorilor de cămine culturale din județul Gorj a luat sfârșit într’o atmosferă de entuziasm și caldă manifestare de prietenie pentru Uniunea Sovietică, apărătoarea păcii, culturii și libertății tuturor popoarelor lumii. D. TATAROIU coresp. Mari lucrări de refacere la Stadionul Tineretului Craiova Se reconstruește poligonul de tir Comitetul Provizoriu al Municipiului Craiova, împreună cu județeană OSP Dolj, au inițiat o serie de lucrări de refacere și amenajare la Stadionul Tineretului. Astfel, tribuna publică principală se reface complect, iar tribuna B se mărește și se amenajează de asemenea în mod complect. Lucrările de amenajare și de mărire a tribunelor sunt aproape gata, urmând ca luna viitoare să înceapă reparațiile Pavilionului Administrativ, să se amenajeze complect pista de alergare din jurul terenului de foot-ball și să se reconstruiască poligonul de tir. Reconstruirea poligonului de tir este o inițiativă importantă, pentru desvoltarea sportului, în această direcție în orașul nostru. Tot prin grija Comitetului Provizoriu al Municipiului, s’a amenajat și s’a pus în funcțiune ștrandul dela Băile Comunale, în imediata apropiere a stadionului tineretului. Ștrandul este deschis în fiecare zi de la orele 7 dimineața la orele 7 seara. Cursa ciclistă Craiova-Tr. Severin-Craiova se dispută pe ziua de 16-17 Iulie a.c. Districtul de ciclism de pe lângă Județeană CSP Dolj, programase pentru zilele de Sâmbătă 25 și Duminică 26 Iunie a. c. o cursă ciclistă pe traseul Craiova—Tr. Severin și retur (230 km.). Nepunându-sie la punct toate problemele organizatorice, tehnice și de pregătire temeinică a alergătorilor craioveni, care vor lua startul cursei, în ceea ce privește antrenamentul și care se datorește în bună parte timpului nefavorabil din ultimul timp și din lipsa unui număr mai mare de participanți, districtul de ciclism, a amânat această cursă, pentru data de 16-17 iulie a. c. pe acelaș traseu. In vederea unei pregătiri cât mai bune din partea alergătorilor craioveni care vor lua startul acestei curse, districtul de ciclism a hotărât organizarea unui ciclo-cros în oraș, sosirea fiind pe stadionul tineretului. Competiția va avea loc în ziua de 10 Iulie a. c. Amănuntele acestui ciclo-cros se vor anunța ulterior. ADRIAN POPESCU coresp. - Este neiwra iratrul unui corp de arbitri pentru sportul la sat. Pentru angrenarea a cât mai mariți tineri în competițiuni sportive, locala CSP Dioști-Romanați a inițiat un campionat de foot-ball între cele mai bune echipe din această plasă. Urmărindu-se tehnica jucătorilor și educarea sportivă a publicului spectator. După prima etapă a campionatului, s-a putut trage concluzia că desfășurarea matchurilor a corespuns așteptărilor, însă arbitrii nu și-au îndeplinit datoria așa cum trebuie. Astfel arbitrul Amărăscu, conducătorul matchului Zănoaga-Leu nu a urmărit îndeaproape jocul, neadmițând două goall-uri valabile: unul în min. 40 când Anghel reia cu capul o centrare în poartă, portarul intervine plonjând însă pen linia porții. Al doilea în min. 72 se acordă „16 metri” în favoarea AS Zănoaga. Totul este aranjat și Anghel II trage puternic, mingea ricoșează înapoi și este reluată de Boris în poartă, arbitrul însă fluieră pentru a anunța că goalul nu este valabil pentru simplul motiv că nu fluierase. De aceea una din sarcinile imediate ale localei OSP Dioști este instruirea unui corp de arbitri conștienți de misiunea lor mai ales că matchurile se dispută la sate, unde sportul nu a pătruns niciodată sub moșieri și burghezi și datorită faptului că în echipe sunt tineri până la 20 ani asupra cărora influențează foarte mult o decizie injustă. S-a observat în cadrul desfășurării campionatului că matchurile sunt privite cu mult interes de țărănimea muncitoare care vine în număr foarte mare, încurajând echipa reaspectivă, dând dovadă în acelaș timp de multă disciplină. PANTELIE ARGNT* Se împlinește astăzi un an de când a fost dată publicității istorica Rezoluție a Biroului Informativ asupra situației din Partidul Comunist din Iugoslavia. Răsunetul acestui document politic a fost deosebit de puternic în lumea întreagă. Cu fiecare lună ce trece apar nouă și nouă roade bogate de pe urma acestui excepțional îndreptar teoretic și practic pentru mișcarea revoluționară internațională. Demascând cu o forță și o adâncime deosebită, înfățișarea naționalistă mic-burgheză a conducătorilor iugoslavi și trădarea de către aceștia a marxism-leninismului și a principiilor interna țibîialismului proletar, Rezoluția Biroului Informativ a adus în acelaș timp un aport imens la clarificarea problemelor luptei de clasă în condițiunile create după cel de al doilea război mondial. In acest sens, ea constitue o complectare și o desvoltare magistrală a primei Rezoluții a Biroului Informativ din toamna anului 1947. Prima Rezoluție analiza în profunzime schimbările esențiale petrecute după cel de al doilea război mondial în situația internațională, în raportul de forțe dintre cele două sisteme — socialist și capitalist — și în repartiția forțelor politice. Rezoluția evidenția faptul că în urma tăreței victorii a U. R. S. S împotriva fascismului, raportul de forțe pe plan internațional între sistemul socialist și cel capitalist s-a schimbat în favoarea socialismului. In acelaș timp, ea arăta că I imperialismul amenință din nou pacea lumii cucerită cu atâtea jertfe, din nou libertatea și independența popoarelor este râvinită de urmașii hitleriștilor, imperialiștii americani și englezi. Astfel în arena mondială s-au format două lagăre: lagărul anti-imperialist și democratic, în frunte cu U. R. S. S., care apără pacea lumii și lagărul imperialist și antidemocratic dominat de Statele Unite, care duce o la politică războinică și agresivă. Pe baza acestei analize profunde, Rezoluția cerea partidellor comuniste să ia în mâinile lor steagul apărării independenței naționale și al suveranității și să strângă în jurul lor massele largi, ridicându-le cu curaj și fermitate la luptă împotrivă noilor planuri de război și agre?. Rezoluția semnala totodata fond apărut în ziarul. 1404 tă că ■— față de puterea și superioritatea forțelor păcii — principala primejdie pentru proletariat este subaprecierea forțelor sale și supraaprecierea forțelor imperialiste, slăbirea unității și a fermității în luptă, greșeli care pot duce la cedarea în fața inamicului. Rezoluția Biroului Informativ asupra situației din P. C. I. precizează această idee, accentuând și mai mult asupra rolului U. R. S. S. ca principal bastion al clasei muncitoare, ca centru conducător al mișcării revoluționare, în jurul căreia se reunește tot ce luptă pentru pace, democrație și socialism. Rezoluția aceasta arată că izvorul cel mai însemnat al primejdiilor semnalate de prima Rezoluție este naționalismul burghez, armă otrăvită a dușmanului pentru spargerea unității proletariatului. Desfășurarea evenimentelor internaționale a confirmat pe deplin justețea acestor teze, înarmate cu Rezoluția Biroului Informativ asupra situației din P. C. R. partidele comuniste au pornit cu și mai multă tărie la luptă și au găsit căile cele mai bune pentru a se pune în fruntea luptei popoarelor pentru apărarea onoarei și independenței naționale — pricinuind imperialiștilor americani un șir de grave înfrângeri. In urma creșterii impetuoase a forței partidelor comuniste ,ele au repurtat împotriva imperialismului o seamă de biruințe istorice, care au silit dușmanul să bată în retragere într-o serie de puncte ale globului. In țările noii democrații, Rezoluția Biroului Informativ din Septembrie 1947 a avut un ecou deosebit de puternic. Ea a ajutat luptei proletariatului pentru cucerirea puterii politice. Partidele comuniste au adoptat o linie mai fermă, au intensificați loviturile aplicate dușmanului de clasă, conducând proletariatul cu succes la cucerirea puterii politice, la instaurarea dictaturii proletariatului sub formă regimului de democrație populară. Astfel s-a deschis acestor popoare drumul spre socialism. Rezoluția Biroului Informativ asupra situației din P. C. I. de acumi un an, a corespuns acestei nouă trepte, mai înalte, ai luptei de clasă în aceste țări și , anume trecerii la construirea bazelor socialismului. Ea a însemnat pentru partidele comunistice și muncitorești un ajutor considerabil în această direcție. Fiecare muncitor, fiecare țăran muncitor conștient din țările democrației populare a simțit în viața și lupta sa ajutorul puternic și rezultatele fericite ale acestei linii de luptă hotărîtă împotriva exploatării capitaliste și de construire a socialismului nu numai la orașe, ci și la sate, pe care sau plasat partidele comuniste pe baza Rezoluției. Fiecare militant comunist, fiecare om al muncii atașat cauzei socialismului este recunoscător gloriosului Partid Comunist (bolșevic) al U. R. S. S. că a luat inițiativa demiascării clicii de naționaliști burghezi a lui Tito și a contribuit în mod hotărîtor pentru a se da întregii mișcări revoluționare mondiale o orientare politică - ideologică justă, conform cu știința marxist-leninistă. Rezoluția Biroului Informativ asupra situației din P. C. I. a însemnat o nimicitoare demlascare a trădării clicii lui Tito. Problema esențială analizată în acest excepțional document al marxism-leninismului este devierea spre naționalism. Astăzi, după un an de la Rezoluție, ne putem da și mai limpede seama la ce trădare josnică ,la ce monstruoasă decădere politică și morală i-a dus politica naționalistă pe renegații titoiști. „Devierea spre naționalism — ne învață tovarășul Stralin — este adaptarea politicii internaționaliste a clasei muncitoare la politica naționalistă a burgheziei... Devierea spre naționalism, oglindește încercările burgheziei naționale „proprii“... de a restabili capitalismul“. Intr'adevăr, în locul politicii de unitate și frăție cu proletariatul internațional, pe care o doreau clasa muncitoare și popoarele din Iugoslavia, târ slava clică de naționaliști burghezi a pus politica de dușmănie față de U. R. S. S., față de țările de democrație populară și de mișcarea muncitorească internațională. Aceeași politică de dușmănie, Tito și clica sa o duc față de însuși proletariatul iugoslav și de rolul conducător pe care acesta ar fi fost chemat să-l joace într-o țară de adevărată delaberăție populară. Trădarea mișelească a lui ■'Tito și a bandei Sale a răpit însă clasei muncitoare rolul de forță conducătoare în stat și a făcut ca Iugoslavia să înceteze de a mai fi o democrație populară. Trădătorul Tito a preferat unitatea cu exploatatorii dinăuntrul și din afara țării /unității cu clasa muncitoare. In spatele paravragerii demagogice despre „construirea socialismului în Iugoslavia“, șarlatanii politici de la Belgrad iau măsuri de restaurare a capitalismului ,încheie tranzacții cu trusturile anglo-americane și încurajează poftele de jaf ale chiaburimii. Părăsind pozițiile luptei de clasă, trădând proletariatul iugoslav, clica lui Tito nu s’a mlărginit să subordoneze Partidul Comunist din Iugoslavia, Frontului Popular, care mișună de elemente exploatatoare. Înlăuntrul P. C. I. ba a creat situația monstruoasă ca în timp ce comuniștii adevărați sunt uciși sau terorizați, dușmanilor clasei muncitoare ,chiaburilor, ustașilor, cetnicilor, să li se deschidă larg porțile și să fie primiți cu toate onorurile. Tot ce este dușman de moarte al U. R. S. S., al proletariatului, al oamenilor muncii, al păcii este uns „membru de partid“. Nenumărați comuniști care s’au ridicat curagioși împotriva fracțiunii titoiste trădătoare, sau care au fost „descoperiți“ a fi rămas credincioși internaționalismului proletar și prieteniei cu U. R. S. S, au fost uciși în mod bestial de călăii lui Rankovici. Zeci de mii de tovarăși în frunte cu Hebrang și Jurovici sunt întemnițați și îndură schingiuiri și tot felul de torturi fizice și jigniri morale. Zi de zi crește numărul emigranților patrioți și revoluționari iugoslavi care trec în țările de democrație populară și în U. R. S. S. pentru a-și organiza lupta împotriva regimului de trădare al clicii lui Tito. Culmea umilinței la care este supus P. C. I. ne-o arată scrisorile sosite din Iugoslavia în care se demonstrează că organizațiile de Partid sunt INFAPT puse sub controlul organelor de securitate a odioasei organizații contrarevoluționare U. D. B. și a ienicerilor lui Rankovici. Punct cu punct s’a confirmat Rezoluția Biroului Informativ. Plină de îngâmfare naționaliști, clica lui Tito s-a scufundat tot mai mult în mlaștinile antisovietismului. Ea a devenit un dușman de moarte al forțelor socialismului în frunte cu U. R. S. S. și cea mai desgustătoare agentură a imperialiștilor angloamericani. Târându-se pe burtă în fața imperialiștilor, străduindu-se să le fie cât mai pe plac, Tito, Kardelj, Rankovici, Djilas, Piade și alții, își joacă cu mult zel rolul de provocatori politici și de ațâțători împotriva U. R. S. S. și a țărilor de democrație populară. In această privință „Pravda“ a demascat cu tărie negocierile secrete pe care le-a dus reprezentantul Iugoslaviei cu reprezentanții puterilor imperialiste U. S. A. Și Anglia în chestiunea pretențiilor teritoriale față de Austria. Clica lui Tito a apărut astfel ca un taler cu două fețe, care caută să provoace din culise ciocniri și o stare de încordare între U. R. S. S. și puterile imperialiste, în timp ce ea însăși se înghesue cu oferta trădării la ușa din dosa Ministerelor de Externe ale statelor imperialiste. III Proletariatul nu nutajat că nu este forța coducătoare în Iugoslavia, dar trăiește într’o neagră mizerie. Muncitorul iugoslav nu imuncește pentru sine. El asudă și rabdă de foame pentru a îngroșa beneficiile trusturilor internaționale. Salariul real al muncitorului iugoslav scade pe zi ce trece. Prețul alimentelor față de 1945 s’a urcat, cu 748 la sută, iar salariul numai cu 9 la sută. Muncitorii își vând lucrurile din casă pentru a puterea cumpăra alimente la prețurile de speculă cerute de chiaburi și negustori. In ultimul timp au isbucnit numeroase greve, între care la turnătoriile „Stura“, la atelierele de vagoane de lângă Maribor ,la minele „Tobovlic“, etc. Grevele au fost sângeros înăbușite de ienicerii lui Rankovici ,care au arestat și maltratat zeci de muncitori, concediând alte sute. Care mai este deosebirea față de dictatura teroristă de clasă a burgheziei occidentale? Iugoslavia devine tot mai mult o țară marshallizată, cu tot cortegiul de nenorociri pe care i-l aduce aceasta. Nici pomeneală nu poate fi în aceste condițiuni de vreo industrializare. Imperialiștii își cunosc bine interesele și nu vor permite așa ceva. Este clar că imperialiștii americani nu-l ajută pe Tito de dragul ochilor acestuia ,ci pentru a împinge Iugoslavia împotriva voinței popoarelor ei să joace totuși rolul odios care îi este rezervat în cadrul planurilor lor mârșave de război. Cât despre „construirea socialismului“, este o ironie crudă s’o mai pomenești în Iugoslavia de azi. Planul cincinal a eșuat catastrofal. Zadarnic cerșește Tito — așa cum arată „New York Herald Tribune“ — trei feluri de împrumuturi la capitaliștii americani! Crabul este inevitabil. Poporul iugoslav poate astăzi să-și dea sentața în mod practic că pălăvrăgeala lui Tito despre „construirea socialismului în Iugoslavia fără ajutorul U. R. S. S. și al democrațiilor populare“ nu făcea decât să ascundă intenția trădătorilor troțkiști de a miarshalliza Iugoslavia și a restaura capitalismul pe calea faimulosului „ajutor american“. Cât privește situația din satul iugoslav, viața confirmă pe deplin prevederile Rezoluției. Țăranii săraci și mijlocași sunt înod crunt exploatați de chiaburimie. Pe deasupra, Tito, acest părinte al chiaburilor, împovărează țărănimea muncitoare cu biruri grele și cu munci forțate. „Cooperativele de producție“ înjghebate cu sila peste noapte și având elemente chiaburești la conducere, reprezintă cea mai sinistră farsă a regimului. Ele reprezintă nu „socialismul la sate“ — ci o ticăloasă manevră pentru a compromite în ochii masselor Steagul socialismului. Zadarnică este însă truda trădătorilor troțkiști ai lui Tito: împotriva regimului terorist și antipopular al lui Tito Rankovici se ridică tot mai furtunos m mișcarea energică de protest a patrioților și cataiuniștilor iugoslavi care luptă în Iugoslavia, în U.R.S.S și în țările de democrație populară pentru renașterea unei iugoslavii revoluționare și socialiste. Degeaba încearcă trădătorii naționaliști ai lui Tito să înjuge poporul iugoslav la carul imperialismului angloamerican. Poporul iugoslav a rămas credincios prieteniei cu U. R. S. S. și cu țările de democrație populară, in ciuda celei mai sălbatice terori, fii buni ai poporului iugoslav își strigă din toate puterile dragostea lor nemărginită pentru Uniunea Sovietică și pentru marele Stalin. Poporul iugoslav simte că aceasta este chezășia independenței sale, că aceasta este salvarea sa de la robie. Acum un an, când a apărut Rezoluția Biroului Informativ, politicienii burghezi prooroceau că se vor abate cele mai mari nenorociri asupra mișcării rvoluționare mondiale. Ce s’aila din toate aceste proorociri și pulbere. Inarmate cu Rezoluția Biroului Informativ, partidele comuniste și muncitorești din lumea întreagă și-au sporit considerabil forța și puterea lor comibativă. In frunte cu marele și gloriosul Partid Bolșevic al lui Lenin și Stalin, ele au înregistrat noui și noui succese în mobilizarea unor mass- uriașe împotriva imperialismului și a dușmanului intern. De suferit înfrângeri ,dar au suferit imperialiștii anglo-americani. Adâncimea și deplina claritate ideologică maxxist-leninistă a Rezoluției a ajutat partidele comuniste să combată cu succes și să, sdrobească naționalismul — această otrăvitoare armă a ideologiei burgheze. In acelașș timp, partidele comuniste au educat pe oamenii muncii in nobila ideologie a internaționalismului proletar, au sădit și mai adânc în mințile lor ideia luminoasă și dătătoare de forță că atașamentul față de Patria Socialismului, Uniunea Sovietică, este piatra de încercare a internaționalismului, s-au făcut mai conștienți de faptul că U.și R. S. S. este reazimul principialis al luptei pentru pace, democrație și socialism. Aceasta a întărit și călit rândurile frontului mondial al democrației și socialismului, a strâns și mai puternic partidele comuniste în jurul gloriosului Partid Bolșevic și al marelui Stalin. La un an de la Rezoluția Biroului Informativ, oamenii muncii din R. P. R., înconjurând cu dragostea și solidaritatea lor pe emigranții revoluționari iugoslavi de pe pământul țării noastre, sunt mai încredințați ca oricând că forțele patriotice și revoluționare din Iugoslavia vor triumfa asupra clicii lui Tito, dușmanul poporului iugoslav și al mișcării comuniste internaționale. Legile istoriei însăși condammnă această clică la pi ®iră, o rezoluție care a pregătit victorii I /1 1