România Liberă, octombrie 1944 (Anul 2, Nr. 47-77)

1944-10-01 / nr. 47

l 8 PAGINI 10 LEI 5 Redacția Administrația: Str. Sărindar 5-7-9, tel. 5.37.32 Abonamentele încep la 1 si 15 ale lunii: Capitala: Provincia: 700 lei 3 luni 800 lei 1300 lei 6 luni 1400 lei 2500 lei 12 luni 2600 lei Autorități. Instituții: 3500 lei pe an, muncitori și student­­i 2000 lei Direcțiunii Generale P. T. T. No. 108.828/15 Sept. 1944 1 4.; Taxa de francare plătită în numerar cont. aprobării l ff Cont Cec poștal No. 1378 Redactor responsabil: Grigore Preoteasa 1­ 1 .—■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] .................... ANUL II, Nr. 47 Duminică 1 Octombrie 1944 ilâȚI­ON­ALIZA­REA ÎNTREPRINDERILOR DIN INDUSTRIA DE BAZĂ P­­resa românească de sub regimul hitlerist antonescian, a desbătut pe larg problema reformelor so­ciale impuse de evoluția lumii în ge­neral, dar mai cu seamă de participa­rea masselor populare în acest război. Fără îndoială niciodată nu s'a atins miezul chestiunii, plutindu-se la supra­față și învărtindu-se în jurul subiectu­lui. S'a admis in general ca niciun război la care popoarele contribue din plin cu sângele și cu truda lor, nu poate să nu fie urmat de reforme largi economice, politice, culturale. In to Ierul masselor muncitoare. Discuția în jurul reformelor a înce­tat însă brusc după 23 August, cu toa­te că o parte a presei apărută sub dic­tatura hitleristă continuă să apară și astăzi. Subiectul părea atunci comod presei hitleriste, și părea chiar un bun mijloc de amăgire a poporului, căruia i se flutura în față speranța în spiritul „larg" -„reformator" al criminalilor de război antonescie­ni. Astăzi însă, când participarea mas­­selor muncitorești și țărănești la viața publică, a devenit o realitate, subiec­tul reformelor sociale le pare primej­­dios domnilor cari s-au discutat acade­mic până ieri și toți fac. Vorbesc în schimb muncitorii, țăra­nii, soldații, intelectualii progresiști și trebue s'o recunoaștem, vorbesc mai elocvent. Se impun reforme ,dând și ime­diate­ • ■Mil In zadar se încearcă amânarea lor pentru după război. Pentru că însăși pintr­ea victorioasă a războiului recla­­mă aceste reforme. fie se împletesc atât de strâns cu tot ceea ce acest război de eliberare națională și de democratizare a țării ne cere, încât orice amânare a măsu­rilor radicale care se impun, înseamnă o amânare a victoriei, o prelungire a suferințelor, un răgaz acordat fascismu­lui pentru a se întări, a se ascunde, a reacționa. Dacă arunci o singură privire asu­pra producției industriale românești, tti da­ seama de opera de masiv sabo­­taj care se duce și tot atât de lesne de cauzele determinante. În Industria petroliferă fasciștii sunt în multe locuri în frunte. La Prahova, S.A.R., conducerea o are colonelul Luigi Mercally, fascist Italian, ajutat de un român legionar și de alți fasciști I­ tsi­eni (Fasse Domenico, Rudan Carto, Builon, etc.). La „Astra Română" din­­tr'o singură privire pe lista persona­lului, identifici în posturi de răspun­dere un impresionant număr de ger­mani „etnici" care s'au manifestat ca atare, fără să mai vorbim de perso­nalii­ legionar militari Ce fac la „Astra Română" d-nii: G. Reschner, M. Friedmann, B. MUiler, Höchsman, Waler Dietrich, G. Kon nerth, W. Loew, H. Binder, Berger, Dollischeck, Peter Hill, Pührlnger, Gai­­ser, A. Tóth, E. Haufelmann, A. Böttcher, Zeltvogel, Neugebauer, Männchen, C. Faust, Giersch, eie., efc.l La „Redevența" (și societățile afilia­te „Păcura Românească", „Petrolifera Română", „Forajul", continuă a fi di­rector George Popescu, legionar, fost în statul Major Economic al mișcării gardiste. La „Internova" S. A. R. de petrol, sunt conducători: Dahl, director și la firma Iulius Pinîsch din Berlin, Alexan­dru Barth, sas, Ion Cenca, simpatizant nazist. In alte ramuri importante de pro­ducție găsim aceeaș situație Societa­tea Foresta Maro-Română, având cea mai întinsă exploatare forestieră și fabrici la Nehoi, Comănești, Agaș, Pia­tra Neamț, pentru o sută și o mie de motive nu se muncește. Dar unul di­­ aceste motive ni-l arată lista persona­lului angajat după instaurarea regimu­lui legionar, mulți pașaportari fasciști: Idone Francesco, director general, Maria Augostior, director, Medoglia Paolo, Descet Gildo, Dulcet Mihai, Florissi Augusto, Lazzari Raimondo, Meneti Aduié, Binder Franz g­erman hitlerist, Lieisch Frantz, Damas Felix plus o serie de hitleriéi români. Situația, din industria de bază româ­nească este aceeaș sau aproape a­­ceeaș peste tot, de la Malaxa până la Traian Manițiu. Desorganizare i­nten­­sionată, incompetență, vrăjmășie față de democrație­, și de războiul antihi­tlerist. La unii o speculă josnică a situa}­ei economice. Fabrica de uleiuri vegetale „Ome­ga" din București i hto­r nu toncilon­SB­­ză, nu numai pent­u că a straili un in­cendiu în iunie 1944. Dar pentru că s’a făcut totul ca refacerea fabricii să în­târzie cât mai mult, principalii acțio­nari, cunoscuți angrosiști de vinuri preferând să învestească sumele reali­zate în băuturi spirtoase. Unde sunt interesele economiei na­ționale și ale aprovizionării popu­lației, în producția uleiurilor sau a băuturlor alcoolice! Acestea sunt numai câteva exemple, din o mie altele, pentru a ne servi ca bază de informare. Nu este nevoie să așteptăm sfârșitul războiului pentru a lua măsuri. Curăți­rea întregei noastre economii de unel­tele hitleriste sau antidemocratice și antinaționale, punerea în valoare a în­­trearei capacități de producție a in­dustriei noastre de bază pentru a duce grabnic și victorios până la capăt răz­boiul antihitlerist, nu se poate face de­cât printr’o măsură care în alte părți ale lumii, ca de pildă în America, s'a realizat de mult: naționalizarea între­prinderilor de bază, din industrie, și a tuturor întreprinderilor care sabo­tează efortul de redresare a econo­miei naționale. Este evident că această măsură nu va avea urmări mărginite numai la pe­rioada de război. Dincolo de această perioadă, naționalizarea industriei de bază este o operă care asigură menți­nerea și adâncirea democrației inter­ne, și chiar a unei politici externe care să nu mai facă jocul imperialismelor războinice. Industria noastră de bază este în general cartelată și deține monopo­lul pieții interne. Adversarul cel mai puternic al de­mocrației aici se găsește­ in tabăra industriașilor monopoliști, cari își asi­gură stăpânirea economiei țării și po­sibilitățile de exploatare fără margini a muncitorilor și a păturilor comercia­le, prin întronarea regimurilor de dic­tatură fascistă. Poporul român sângerează pe front și se trudește în spatele frontului în condițiuni prea grele; democrația po­litică și economică, prin reforme a­­dânci și serioase, va aduce victoria în război, va cruța trudă și sânge­a că,ii risipire întărește fascismul, și va ga­ranta libertatea viitoare a poporului și țării. Grigore Preoteasa (/VWWWAVi IWWWVWWWMMWWWWWWWWWWWWWWt) Pe ogoare, ca și pe front sau în fabrică, cetățeanul sovietic era luptător în slujba patrie, IN­PAG. Kil­a Uniunea Patrioților și Partidul Popular Țărănesc aderă la proectul de platformă al Comi­tetului Central al Partidului Comunist. O <i?WiMumutú si Me Sensu­l adevărat­ul revizuită aMa de D-l Prof. Dr. KERNBACH da la facultatea C­uj-Sio,o problemă complexă și multi­dimensională. Variațiile ei Sv extind da la chestiunile cele mai generale, cele mai abstracte, până la cei mai mulți servi ai uni­versităților. Sisnt de necuprins într'o singură mărturisire. Să ne oprim a­­supr­a celor cu precădere. Revizuirea se cere întovărășită și de o reformă ideologică, una fun­damentală de structură. Revizuirea nu se poate limita în a distruge ile­­cialitatea, nazi stvtul, legionarismul, huliganismul, ică-antoniscianismul, și alte atâtea „isme", care au trans­format universitatea noastră într'o colecție de anomalii și mediocrități. De asemeni, revizuirea nu se poate limita nici la repararea nedreptăți­lor. Ci ea trebuie să țintească la predarea 4.folve‘;ifor.:­ pr­e?men;lo; de ști:n­ăK .-văra.-ă, celor compe­tent celor ce și-au făurit din dis­­ciplina so: un ideal de bine, de a­­devăr. Pe deasupra tuturor, celor ce înțeleg să se adapteze cores­­­punzător bătăii clocotitoare a cea­sului de față. Universitatea nu mai poate fi condusă de acei care ș­-au făcut din celebră trambulină politi­că fascistă sau izvoare nesecate de huzureală materială. Universitatea stă in serviciul știin­ței. Știința stă în serviciul adevăru­lui. Adevărul stă în serviciul Națiu­­nei, al umanități. Numai cine se in­tegrează acestor comandamente morale superioare, se definește universitar. Restul este balast în palatul adevărului, e drojdia min­­ciunei. Cine nu cunoaște metodele arhi­cunoscute ale „intervenționismu­­lui", „nepotismului", „lichelismu­lui", care au promovat în locuri de comandă indivizi care nu au nimic comun cu știința. Facultățile de medicină, datorită celei mai odioase influențe a fostu­lui ministru al afacerilor sănătății publice din regimul ce s’a prăbușit la 23 August 1944, au ajuns anexe­­­­le servile ale acestui ministru de­­ oribilă amintire. Cu un dar de con­­t­rupere ce întrece orice concurentă, a prins în mrejele tentațiilor pe s studenți medici și profesori. In așa ‘ Trăsură că facultățile s'au rezumat \ SALVAU RANIȚII DELA SPITALUL BRÂNCOVENESC­ îngrijirea fie batjocori pe care Spitalul Brâncovenesc o dă luptătorilor noștri dela Otopeni Marți 28 Septembrie, o delega­ție a Apărării Patriotice a venit la Spitalul Brâncovenesc, să a­­ducă ostașilor români răniți în luptele cu nemții, daruri și un cuvânt cald de mângâere și recu­noștință. Delegația compusă din 14 oa­meni a venit să-i vadă pe cei ce cu jertfa sângelui lor, fără șovăi­re, au luptat cu arma în mână împotriva armatei hitleriste, ar­mată care după noaptea de 23 August pornise a-și arăta fățiș vrășmășia ucigașe față de popo­rul român. Muncitori, țărani și intelectuali, au luptat, unii până la ultima suflare, pentru stârpirea și alun­garea dușmanului din țară. Ei sunt mândria noastră, a întregu­lui popor român, toată căldura și toată­­ rija noastră frățească tre­buie să se îndrepte către ei. Delegația Apărărei Patriotice a mers să le aducă cuvântul nostru de recunoștință și de îmbărbă­tare. Ne așteptam să-i găsim pe a­­cești eroi ai noștri, copleșiți de îngrijiri, de atenții-Realitatea e cu totul non ! Grozăvii de necrezut Răniții, așezați în dife­rite saloane, prezintă un tablou viu al traiului lor mizerabil din spital. Slabi, cu adânci urme d­e suferință întipărite pe față, unii cu un picior în ghips, alții cu plămânii perforați, a­lții cu mâini frânte, își odihnesc tru­purile suferinda pe sal­tele rupta, ghemuite și pe­­ cearceafuri zdrențui­te»­­SE BANDAJEAZĂ SINGURI $5 fumează res­turi de țigări găsite pe jos. Tot? se plâng de ali­mentație proastă — ne­­crezut de proastă — și ca­re nu­­ se aduce la timp. Am văzut răniți care și-au vândut lucrurile ca să-și cumpere». MEDICA­MENTEI... Soldatul BARU ILIE din co­muna Crușov jud. Romanați, toc­mai se „doftorh­ea” singur, în­cercând să-și bandajeze așa cum i se pricepea, o plană plină de piu­roi la un picior. O doctoriță din delegație, îi sare în ajutor, apoi il întreabă unde este sora care trebuie să facă acest lucru. „Sora vine când și când— Eu (Continuare în pag. S-a) Soldatul Bar» Ilie se „doftori­cește” l­a rănit ne vorbește Continuare în pan. 4~a) \ BĂTĂLIA DE IARNĂ Din discursul ținut de Mit <­ler la 26 Aprilie 1942 în fața­ Reichstagului: „Am susținut­ o formidabilă bătălie de iar­­­nă. Va veni ceasul când fron­­­turile vor ieși din nou din le­­­­­targia lor și atunci istoria va­ spune cine a învins în­­ursul < acestei ierni: atacatorul care­ și-a sacrificat în mod pros­tesc massele sale omenești, sau apărătorul care s’a măr­­­ginit să-și păstreze poziția”.­ Istorie este în măsură sasi­­ spună cuvântul astăzi, după­­ doi ani și jumătate, an în­vins tanele sovietice, ,sacri­ficate în chip prostesc", și a fost înfrânt sfitlor, cel care­ „s’a mărginit să“și păstreze ] poziția”, retrăgându-se o dis­­­tanță de două mii de kilome­­­­tri. Astăzi războiul nu se mai poartă în Caucaz, ci la gra­nițele Germaniei. Gorun făritul din județul Ilfov cer pământ și curățirea satelor de fasciști Noi reprezentanții comunelor Buciumeni, Vasilați, Aprozi, Curcan­ , Luica, Crevedia, Buftea, Frăsinet și Bragadiru din jud. Ilfov, adunați se­­ sediul județean al Partidului Comunist, luând cunoștință ele Proectul de­ Platformă al Frontului Național Democratic din România propus tutu­ror forțelor democratice și după ce am ascultat expunerea tovarășului Stere Nichifor și discuția ce a urmat, considerăm că: 1. Exproprierea pământurilor moșierești ce trec peste 50 de hec­tare și împărțirea iar la țăranii fără pământ sau cu pământ puțin și în primul rând eroilor noștri ce luptă pe front împotriva eseismului ger­man, precum și procurarea de inventar agricol pentru ei pe seama ma­rei proprietăți și a Statului, este un act de mare dreptate pentru noi. 2. Că îndeplinirea condițiilor de armistițiu, ducerea cu hotărâre ale războiului împotriva Germaniei hitleriste și pentru desrobirea Ardea­­lului de Nord, curățirea satelor și a țării de toți fasciștii, prietenia cu­­ marele poor soviete și cu toate popoarele vecine democrate sunt:' condiții «o viață pentru libertatea și buna viețuire a poporului nostru.* 3. Că toate acestea precum și democratizarea țării nu pot fi nu­ ț­făptuite decât prin uși­rea tuturor forțelor patriotice și democratice ale țării și printr'un guvern ieșit din sânul lor și sprijinit de cele mai largi pături ale poporului Român. Salutăm cu toată căldura Partidul Comunist din România, care lup­tă pentru interesele țăranilor și pentru libertatea și democratizarea­ țării noastre și ne luăm angajamentul de a lupta în satele noastre și în­ împrejurimi pentru realizarea Platformei propusă de Partidul Comunist și pe care o considerăm ca pe propria platformă a țăranilor. Urmează semnăturile: Radu Ștefan, comuna Buciumeni; Stanca Ștefan, com­. Buciumeni ; Nicolae Dumitru, com. Vasilați; M. Gh. Lepădate, com­. Vasilați; Marin N. Simion, com­. Aprozi; Mirise N. Oh., com­. Aprozi: State V. Constan­tin, com­. Curcani; Fierea Panduru, com­. Curcani; Marcu M. Ion, com­. Luica; Gheorghe Czh. Dumitru, com. Crevedia; Ioan Popp, com. Buitea; Fălânțșescu Mihail, com. Frăsinet; Titi Stănescu, com. Bragadiru. \ MARELE STAT MAJOR AL ARMATEI COM­UNICAT ASUPRA OPERAȚIUNILOR DIN ZIUA DE 29 SEPT. In Transilvania de Centru, trupele noastre care au trecut Mureșul superior, continuă înaintarea. In Transilvania de Vest, unitățile române lup­tând în legătură cu cele sovietice, au realizat nouă progrese și au ocupat numeroase localități, printre care și Saponta* In Ungaria a fost ocupat orașul Gyula* I DISCURSUL D-LUI CHURCHILL e­ra de așteptat ca după conferința de la Quebec, odată reîntors în Anglia, d. Churchill să facă un larg expozeu în Camera Comunelor. Acest expozeu, cuprinde ca de obi­­ceiu, două părți: una asupra situației militare, cealaltă asupra situației poli­tice. Cum însă faptele militare se îm­pletesc neconferit cu cele politice, concluziile ce se pot trage dintr'un a­­semenea expozeu îmbrățișează deo­potrivă ambele aspecte ale aceluiași proces pe care omenirea îl trăiește de peste 5 ani: războiul. Numeroase sunt observațiile juste pe care primul ministru britanic le-a făcut asupra evoluției războiului, după cum pline de Interes sunt cifrele date de cuvântător asupra participării bri­tanice și americane pe cel de al doi­lea front european, ca și acelea asu­pra grelelor pierderi ale inamicului comun. Dar oricât de mare a fost și este e­­fortul anglo-american pentru lupta contra Germaniei hitleriste, el n'a pu­tut atinge pe acela al Uniunii Sovie­tice. E ceea ce a subliniat d. Churchill când a spus că „Rusia a angajat și în­vins forțe inamice mult mai mari de­cât cele din fața aliaților în vest și că a dus războiu pe teritoriul său, cu pierderi enorme, timp de ani întregi". Sublinierea aceasta trebue reținu­ă tocmai pentru faptul că nu e prima și pentru că ea afirmă un adevăr asup­a căruia opinia publică de pretutindeni trebue să fie pe deplin lămurită Dar nu numai hotărîtoarea contribu­ție militară a Uniunii Sovietice la răz­boiul antihitlerist, ci și contribuția ei — tot atât de însemnată — pentru pa­cea de mâine a fost relevată de­­ Churchill. Astfel, d-sa, vorbind de ar­­mhni­e acordate Finlandei și Româ­niei a spus: „trebue să atrag atențiu­nea asupra moderațiunii care caracte­rizează condițiile sovietice pentru a a­ceste două țări care au mers amân­două orbește în urma lu Hitler în în­cercarea de distrugere a Rusiei și care au adăugat amândouă cotele lor de răni la marile suferințe pe care poporul rus le-a îndurat, le-a trecut și le-a învins atât de triumfător". Penru ca pacea, care se va stabili și organiza după acest războiu să fie în­­tr'adevăr temeinică, pentru ca ea să fie într’adevăr durabilă, premierul bri­tanic a insistat mai precis ca oricând asupra condițiilor de perfectă securi­tate a Uniunii Sovietice la frontiera ei apuseană. Actualul războiu de apărare pe ca* G. Ivașcu 1 (Continuare în pag. 5-a) to/MAm­MAitA/tfiA/uwvimnivuwAewm/vvvwvmMWMm­­iwm/îNmfit*. CUM TRĂ­ESC MUNCITOARELE MAME O taxatoare de tramvai își alăptează copilul in vagon Una din cele mai arzătoare probleme ale timpurilor noastre este a­­ceia a protecției mamei și a copilului. In URSS, problema asta a fost re­zolvată in modul cel mai fericit. Copii in URSS sunt cetățenii cei mai privilegiați ai țării din prima zi a apariției lor pe pământ, formează obiectul celei mai atente îngrijiri din partea statului. In URSS există creșe pentru copii mici, unde muncitoarele­ mame își lasă copiii, pe tot timpul muncii, apoi sunt case special amenajate pentru educația copiilor până la vârsta școlară, grădini de copii, apoi cluburi de copii mai mari, case de copii, etc. Mamele care muncesc la diferite ra­muri ale economiei țării, pot munci liniștite știind că in­ timp ce ele lip­sesc de acasă, copiii lor sunt lăsați pe mâni bune. Îngrijitoarele de copii, pedagogi, profesori, sunt tot oamenii cu instrucția specială pentru crește­rea ș­i educația copiilor, după metodele cele mai perfecționate ale științei moderne. Am stat de vorbă cu câteva fem­ei muncitoare dela noi și cred că n’ar fi rău să luăm exemplul de la marea noastră vecină și să înființăm și pe la noi astfel de instituții, unde copiii oamenilor muncitori își vor putea petrece timpul îngrijiți, ușurând viața femeilor muncitoare pe deoparte și fiind în primul rând, de cel mai mare folos copilului-viit­or cetățean al țării, căruia noi trebuie să-i făurim, azi, un viitor mai bun. M’am urcat în tramvai la capă­tul liniai, unde vagoanele stau mai mult timp decât un stații. Vreau să-mi scot un bilet și n’o văd pe ta­xatoare. O găsesc stând pe un scaun de pasageri cu um copil în brațe. Sunt înduioșată, căci spectacolul e destul de rar: o femeie cu chipiu ,« cosițe, cu geantă de bilete și bani lângă ea, cu sfințiț plin, revărsat din uniforma STB­-ului, alăptându-și co­pilul. Dar nu numai ea sunt impre­sionată: pasagerii ce așteaptă răb­datori ca taxaoarea să-și alăpteze copilul, ca să le dea bilete, acoperă pe copil și mamă cu priviri binevoi­toare și zâmbesc Pe sub mustăți. — Cât are copilul, o întreabă un pasager? — Cinci luni, spune t­axtoarea închendu-și nasturii de la uniformă. Și-a alăptat copilul și acum îl pune -n brațe unei fetișcane cam de 11- 12 nai, povățuind-o: — Lenuța, să-mi pregătești apă caldă la 12, când vin acasă. Să nu uiți și rufele copilului. Lenuța ține în brațe copilul și dă din cap afirmativ: are să facă tot ce i se cere. Alte fetițe la vârsta ei țin în brațe o păpușă; ea are o păpușă vie care-i face multe necazuri, dar "n’are încotro, trebue să-și câștiga existența, înainte de a-și relua munca taxa­toarea se mai apleacă, desupra co­­pilului, care șa­de cuminte în brațele fetiței, plimbându-și albastrul ochi­lor prin vagon, și-i spune niște cu­­vin­te caraghioase de dragoste, pe în­­țelesul lui probabi, căci nu are ui­ mic de înețles din gunguritul lui. < — Abia la 12 ajungi acasă, o în­treb eu pe taxatoare. — Câteodată și mai târziu. La 8 tramvaiele se retrag la depou, apoi până predau cassa, până ajung a­­casă, căci stau departe, se face 13­— Dacă d-ta muncești, cine-ți con­duce gospodăria, cine îngrijește de copil? — Apoi, cine să-mi facă gospodă­ria? Tot eu. — Bine, dar când ai timp? — Toată dimineața ce fac? Spăl, gătesc, îngrijesc de copil, fac cură­țenie în casă. Până la 12 sunt gata și cu masa. La 1 intru jn serviciu...­­ Și la 12 noaptea te întorci a­­casă? — întocmai. La 12 fac baie copi­lului, fi spăl scutecele, cos. — Dacă te culci la ora 1 noaptea, atunci când te odihnești? — Cine are timp de odihnă? Ex­clamă taxatoarea. De cinci ani de când bărbatul meu e tot mereu con­centrat, eu singură trebue să ți fi casa.. Acum ți am și pe ăsta, își mângâie copiul. — Du­r acasă, La­­muto, acum pornește tramvaiul. Vagonul s’a umplut cu pasageri. Fetița coboară din tramvai apleca­­tă sub povara copilului, povară prea grea pentru brațele ei încă slabe. Continuare în pag. 5-al ] |

Next