România Liberă, octombrie 1944 (Anul 2, Nr. 47-77)
1944-10-01 / nr. 47
l 8 PAGINI 10 LEI 5 Redacția Administrația: Str. Sărindar 5-7-9, tel. 5.37.32 Abonamentele încep la 1 si 15 ale lunii: Capitala: Provincia: 700 lei 3 luni 800 lei 1300 lei 6 luni 1400 lei 2500 lei 12 luni 2600 lei Autorități. Instituții: 3500 lei pe an, muncitori și studenti 2000 lei Direcțiunii Generale P. T. T. No. 108.828/15 Sept. 1944 1 4.; Taxa de francare plătită în numerar cont. aprobării l ff Cont Cec poștal No. 1378 Redactor responsabil: Grigore Preoteasa 1 1 .—■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] .................... ANUL II, Nr. 47 Duminică 1 Octombrie 1944 ilâȚIONALIZAREA ÎNTREPRINDERILOR DIN INDUSTRIA DE BAZĂ Presa românească de sub regimul hitlerist antonescian, a desbătut pe larg problema reformelor sociale impuse de evoluția lumii în general, dar mai cu seamă de participarea masselor populare în acest război. Fără îndoială niciodată nu s'a atins miezul chestiunii, plutindu-se la suprafață și învărtindu-se în jurul subiectului. S'a admis in general ca niciun război la care popoarele contribue din plin cu sângele și cu truda lor, nu poate să nu fie urmat de reforme largi economice, politice, culturale. In to Ierul masselor muncitoare. Discuția în jurul reformelor a încetat însă brusc după 23 August, cu toate că o parte a presei apărută sub dictatura hitleristă continuă să apară și astăzi. Subiectul părea atunci comod presei hitleriste, și părea chiar un bun mijloc de amăgire a poporului, căruia i se flutura în față speranța în spiritul „larg" -„reformator" al criminalilor de război antonescieni. Astăzi însă, când participarea masselor muncitorești și țărănești la viața publică, a devenit o realitate, subiectul reformelor sociale le pare primejdios domnilor cari s-au discutat academic până ieri și toți fac. Vorbesc în schimb muncitorii, țăranii, soldații, intelectualii progresiști și trebue s'o recunoaștem, vorbesc mai elocvent. Se impun reforme ,dând și imediate • ■Mil In zadar se încearcă amânarea lor pentru după război. Pentru că însăși pintrea victorioasă a războiului reclamă aceste reforme. fie se împletesc atât de strâns cu tot ceea ce acest război de eliberare națională și de democratizare a țării ne cere, încât orice amânare a măsurilor radicale care se impun, înseamnă o amânare a victoriei, o prelungire a suferințelor, un răgaz acordat fascismului pentru a se întări, a se ascunde, a reacționa. Dacă arunci o singură privire asupra producției industriale românești, tti da seama de opera de masiv sabotaj care se duce și tot atât de lesne de cauzele determinante. În Industria petroliferă fasciștii sunt în multe locuri în frunte. La Prahova, S.A.R., conducerea o are colonelul Luigi Mercally, fascist Italian, ajutat de un român legionar și de alți fasciști I tsieni (Fasse Domenico, Rudan Carto, Builon, etc.). La „Astra Română" dintr'o singură privire pe lista personalului, identifici în posturi de răspundere un impresionant număr de germani „etnici" care s'au manifestat ca atare, fără să mai vorbim de personalii legionar militari Ce fac la „Astra Română" d-nii: G. Reschner, M. Friedmann, B. MUiler, Höchsman, Waler Dietrich, G. Kon nerth, W. Loew, H. Binder, Berger, Dollischeck, Peter Hill, Pührlnger, Gaiser, A. Tóth, E. Haufelmann, A. Böttcher, Zeltvogel, Neugebauer, Männchen, C. Faust, Giersch, eie., efc.l La „Redevența" (și societățile afiliate „Păcura Românească", „Petrolifera Română", „Forajul", continuă a fi director George Popescu, legionar, fost în statul Major Economic al mișcării gardiste. La „Internova" S. A. R. de petrol, sunt conducători: Dahl, director și la firma Iulius Pinîsch din Berlin, Alexandru Barth, sas, Ion Cenca, simpatizant nazist. In alte ramuri importante de producție găsim aceeaș situație Societatea Foresta Maro-Română, având cea mai întinsă exploatare forestieră și fabrici la Nehoi, Comănești, Agaș, Piatra Neamț, pentru o sută și o mie de motive nu se muncește. Dar unul di aceste motive ni-l arată lista personalului angajat după instaurarea regimului legionar, mulți pașaportari fasciști: Idone Francesco, director general, Maria Augostior, director, Medoglia Paolo, Descet Gildo, Dulcet Mihai, Florissi Augusto, Lazzari Raimondo, Meneti Aduié, Binder Franz german hitlerist, Lieisch Frantz, Damas Felix plus o serie de hitleriéi români. Situația, din industria de bază românească este aceeaș sau aproape aceeaș peste tot, de la Malaxa până la Traian Manițiu. Desorganizare intensionată, incompetență, vrăjmășie față de democrație, și de războiul antihitlerist. La unii o speculă josnică a situa}ei economice. Fabrica de uleiuri vegetale „Omega" din București i htor nu toncilonSBză, nu numai pentu că a straili un incendiu în iunie 1944. Dar pentru că s’a făcut totul ca refacerea fabricii să întârzie cât mai mult, principalii acționari, cunoscuți angrosiști de vinuri preferând să învestească sumele realizate în băuturi spirtoase. Unde sunt interesele economiei naționale și ale aprovizionării populației, în producția uleiurilor sau a băuturlor alcoolice! Acestea sunt numai câteva exemple, din o mie altele, pentru a ne servi ca bază de informare. Nu este nevoie să așteptăm sfârșitul războiului pentru a lua măsuri. Curățirea întregei noastre economii de uneltele hitleriste sau antidemocratice și antinaționale, punerea în valoare a întrearei capacități de producție a industriei noastre de bază pentru a duce grabnic și victorios până la capăt războiul antihitlerist, nu se poate face decât printr’o măsură care în alte părți ale lumii, ca de pildă în America, s'a realizat de mult: naționalizarea întreprinderilor de bază, din industrie, și a tuturor întreprinderilor care sabotează efortul de redresare a economiei naționale. Este evident că această măsură nu va avea urmări mărginite numai la perioada de război. Dincolo de această perioadă, naționalizarea industriei de bază este o operă care asigură menținerea și adâncirea democrației interne, și chiar a unei politici externe care să nu mai facă jocul imperialismelor războinice. Industria noastră de bază este în general cartelată și deține monopolul pieții interne. Adversarul cel mai puternic al democrației aici se găsește in tabăra industriașilor monopoliști, cari își asigură stăpânirea economiei țării și posibilitățile de exploatare fără margini a muncitorilor și a păturilor comerciale, prin întronarea regimurilor de dictatură fascistă. Poporul român sângerează pe front și se trudește în spatele frontului în condițiuni prea grele; democrația politică și economică, prin reforme adânci și serioase, va aduce victoria în război, va cruța trudă și sângea că,ii risipire întărește fascismul, și va garanta libertatea viitoare a poporului și țării. Grigore Preoteasa (/VWWWAVi IWWWVWWWMMWWWWWWWWWWWWWWt) Pe ogoare, ca și pe front sau în fabrică, cetățeanul sovietic era luptător în slujba patrie, INPAG. Kila Uniunea Patrioților și Partidul Popular Țărănesc aderă la proectul de platformă al Comitetului Central al Partidului Comunist. O <i?WiMumutú si Me Sensul adevăratul revizuită aMa de D-l Prof. Dr. KERNBACH da la facultatea Cuj-Sio,o problemă complexă și multidimensională. Variațiile ei Sv extind da la chestiunile cele mai generale, cele mai abstracte, până la cei mai mulți servi ai universităților. Sisnt de necuprins într'o singură mărturisire. Să ne oprim asupra celor cu precădere. Revizuirea se cere întovărășită și de o reformă ideologică, una fundamentală de structură. Revizuirea nu se poate limita în a distruge ilecialitatea, nazi stvtul, legionarismul, huliganismul, ică-antoniscianismul, și alte atâtea „isme", care au transformat universitatea noastră într'o colecție de anomalii și mediocrități. De asemeni, revizuirea nu se poate limita nici la repararea nedreptăților. Ci ea trebuie să țintească la predarea 4.folve‘;ifor.: pre?men;lo; de ști:năK .-văra.-ă, celor competent celor ce și-au făurit din disciplina so: un ideal de bine, de adevăr. Pe deasupra tuturor, celor ce înțeleg să se adapteze corespunzător bătăii clocotitoare a ceasului de față. Universitatea nu mai poate fi condusă de acei care ș-au făcut din celebră trambulină politică fascistă sau izvoare nesecate de huzureală materială. Universitatea stă in serviciul științei. Știința stă în serviciul adevărului. Adevărul stă în serviciul Națiunei, al umanități. Numai cine se integrează acestor comandamente morale superioare, se definește universitar. Restul este balast în palatul adevărului, e drojdia minciunei. Cine nu cunoaște metodele arhicunoscute ale „intervenționismului", „nepotismului", „lichelismului", care au promovat în locuri de comandă indivizi care nu au nimic comun cu știința. Facultățile de medicină, datorită celei mai odioase influențe a fostului ministru al afacerilor sănătății publice din regimul ce s’a prăbușit la 23 August 1944, au ajuns anexele servile ale acestui ministru de oribilă amintire. Cu un dar de contrupere ce întrece orice concurentă, a prins în mrejele tentațiilor pe s studenți medici și profesori. In așa ‘ Trăsură că facultățile s'au rezumat \ SALVAU RANIȚII DELA SPITALUL BRÂNCOVENESC îngrijirea fie batjocori pe care Spitalul Brâncovenesc o dă luptătorilor noștri dela Otopeni Marți 28 Septembrie, o delegație a Apărării Patriotice a venit la Spitalul Brâncovenesc, să aducă ostașilor români răniți în luptele cu nemții, daruri și un cuvânt cald de mângâere și recunoștință. Delegația compusă din 14 oameni a venit să-i vadă pe cei ce cu jertfa sângelui lor, fără șovăire, au luptat cu arma în mână împotriva armatei hitleriste, armată care după noaptea de 23 August pornise a-și arăta fățiș vrășmășia ucigașe față de poporul român. Muncitori, țărani și intelectuali, au luptat, unii până la ultima suflare, pentru stârpirea și alungarea dușmanului din țară. Ei sunt mândria noastră, a întregului popor român, toată căldura și toată rija noastră frățească trebuie să se îndrepte către ei. Delegația Apărărei Patriotice a mers să le aducă cuvântul nostru de recunoștință și de îmbărbătare. Ne așteptam să-i găsim pe acești eroi ai noștri, copleșiți de îngrijiri, de atenții-Realitatea e cu totul non ! Grozăvii de necrezut Răniții, așezați în diferite saloane, prezintă un tablou viu al traiului lor mizerabil din spital. Slabi, cu adânci urme de suferință întipărite pe față, unii cu un picior în ghips, alții cu plămânii perforați, alții cu mâini frânte, își odihnesc trupurile suferinda pe saltele rupta, ghemuite și pe cearceafuri zdrențuite»SE BANDAJEAZĂ SINGURI $5 fumează resturi de țigări găsite pe jos. Tot? se plâng de alimentație proastă — necrezut de proastă — și care nu se aduce la timp. Am văzut răniți care și-au vândut lucrurile ca să-și cumpere». MEDICAMENTEI... Soldatul BARU ILIE din comuna Crușov jud. Romanați, tocmai se „doftorhea” singur, încercând să-și bandajeze așa cum i se pricepea, o plană plină de piuroi la un picior. O doctoriță din delegație, îi sare în ajutor, apoi il întreabă unde este sora care trebuie să facă acest lucru. „Sora vine când și când— Eu (Continuare în pag. S-a) Soldatul Bar» Ilie se „doftoricește” la rănit ne vorbește Continuare în pan. 4~a) \ BĂTĂLIA DE IARNĂ Din discursul ținut de Mit <ler la 26 Aprilie 1942 în fața Reichstagului: „Am susținut o formidabilă bătălie de iarnă. Va veni ceasul când fronturile vor ieși din nou din letargia lor și atunci istoria va spune cine a învins înursul < acestei ierni: atacatorul care și-a sacrificat în mod prostesc massele sale omenești, sau apărătorul care s’a mărginit să-și păstreze poziția”. Istorie este în măsură sasi spună cuvântul astăzi, după doi ani și jumătate, an învins tanele sovietice, ,sacrificate în chip prostesc", și a fost înfrânt sfitlor, cel care „s’a mărginit să“și păstreze ] poziția”, retrăgându-se o distanță de două mii de kilometri. Astăzi războiul nu se mai poartă în Caucaz, ci la granițele Germaniei. Gorun făritul din județul Ilfov cer pământ și curățirea satelor de fasciști Noi reprezentanții comunelor Buciumeni, Vasilați, Aprozi, Curcan , Luica, Crevedia, Buftea, Frăsinet și Bragadiru din jud. Ilfov, adunați se sediul județean al Partidului Comunist, luând cunoștință ele Proectul de Platformă al Frontului Național Democratic din România propus tuturor forțelor democratice și după ce am ascultat expunerea tovarășului Stere Nichifor și discuția ce a urmat, considerăm că: 1. Exproprierea pământurilor moșierești ce trec peste 50 de hectare și împărțirea iar la țăranii fără pământ sau cu pământ puțin și în primul rând eroilor noștri ce luptă pe front împotriva eseismului german, precum și procurarea de inventar agricol pentru ei pe seama marei proprietăți și a Statului, este un act de mare dreptate pentru noi. 2. Că îndeplinirea condițiilor de armistițiu, ducerea cu hotărâre ale războiului împotriva Germaniei hitleriste și pentru desrobirea Ardealului de Nord, curățirea satelor și a țării de toți fasciștii, prietenia cu marele poor soviete și cu toate popoarele vecine democrate sunt:' condiții «o viață pentru libertatea și buna viețuire a poporului nostru.* 3. Că toate acestea precum și democratizarea țării nu pot fi nu țfăptuite decât prin ușirea tuturor forțelor patriotice și democratice ale țării și printr'un guvern ieșit din sânul lor și sprijinit de cele mai largi pături ale poporului Român. Salutăm cu toată căldura Partidul Comunist din România, care luptă pentru interesele țăranilor și pentru libertatea și democratizarea țării noastre și ne luăm angajamentul de a lupta în satele noastre și în împrejurimi pentru realizarea Platformei propusă de Partidul Comunist și pe care o considerăm ca pe propria platformă a țăranilor. Urmează semnăturile: Radu Ștefan, comuna Buciumeni; Stanca Ștefan, com. Buciumeni ; Nicolae Dumitru, com. Vasilați; M. Gh. Lepădate, com. Vasilați; Marin N. Simion, com. Aprozi; Mirise N. Oh., com. Aprozi: State V. Constantin, com. Curcani; Fierea Panduru, com. Curcani; Marcu M. Ion, com. Luica; Gheorghe Czh. Dumitru, com. Crevedia; Ioan Popp, com. Buitea; Fălânțșescu Mihail, com. Frăsinet; Titi Stănescu, com. Bragadiru. \ MARELE STAT MAJOR AL ARMATEI COMUNICAT ASUPRA OPERAȚIUNILOR DIN ZIUA DE 29 SEPT. In Transilvania de Centru, trupele noastre care au trecut Mureșul superior, continuă înaintarea. In Transilvania de Vest, unitățile române luptând în legătură cu cele sovietice, au realizat nouă progrese și au ocupat numeroase localități, printre care și Saponta* In Ungaria a fost ocupat orașul Gyula* I DISCURSUL D-LUI CHURCHILL era de așteptat ca după conferința de la Quebec, odată reîntors în Anglia, d. Churchill să facă un larg expozeu în Camera Comunelor. Acest expozeu, cuprinde ca de obiceiu, două părți: una asupra situației militare, cealaltă asupra situației politice. Cum însă faptele militare se împletesc neconferit cu cele politice, concluziile ce se pot trage dintr'un asemenea expozeu îmbrățișează deopotrivă ambele aspecte ale aceluiași proces pe care omenirea îl trăiește de peste 5 ani: războiul. Numeroase sunt observațiile juste pe care primul ministru britanic le-a făcut asupra evoluției războiului, după cum pline de Interes sunt cifrele date de cuvântător asupra participării britanice și americane pe cel de al doilea front european, ca și acelea asupra grelelor pierderi ale inamicului comun. Dar oricât de mare a fost și este efortul anglo-american pentru lupta contra Germaniei hitleriste, el n'a putut atinge pe acela al Uniunii Sovietice. E ceea ce a subliniat d. Churchill când a spus că „Rusia a angajat și învins forțe inamice mult mai mari decât cele din fața aliaților în vest și că a dus războiu pe teritoriul său, cu pierderi enorme, timp de ani întregi". Sublinierea aceasta trebue reținuă tocmai pentru faptul că nu e prima și pentru că ea afirmă un adevăr asupa căruia opinia publică de pretutindeni trebue să fie pe deplin lămurită Dar nu numai hotărîtoarea contribuție militară a Uniunii Sovietice la războiul antihitlerist, ci și contribuția ei — tot atât de însemnată — pentru pacea de mâine a fost relevată de Churchill. Astfel, d-sa, vorbind de armhnie acordate Finlandei și României a spus: „trebue să atrag atențiunea asupra moderațiunii care caracterizează condițiile sovietice pentru a aceste două țări care au mers amândouă orbește în urma lu Hitler în încercarea de distrugere a Rusiei și care au adăugat amândouă cotele lor de răni la marile suferințe pe care poporul rus le-a îndurat, le-a trecut și le-a învins atât de triumfător". Penru ca pacea, care se va stabili și organiza după acest războiu să fie într'adevăr temeinică, pentru ca ea să fie într’adevăr durabilă, premierul britanic a insistat mai precis ca oricând asupra condițiilor de perfectă securitate a Uniunii Sovietice la frontiera ei apuseană. Actualul războiu de apărare pe ca* G. Ivașcu 1 (Continuare în pag. 5-a) to/MAmMAitA/tfiA/uwvimnivuwAewm/vvvwvmMWMmiwm/îNmfit*. CUM TRĂESC MUNCITOARELE MAME O taxatoare de tramvai își alăptează copilul in vagon Una din cele mai arzătoare probleme ale timpurilor noastre este aceia a protecției mamei și a copilului. In URSS, problema asta a fost rezolvată in modul cel mai fericit. Copii in URSS sunt cetățenii cei mai privilegiați ai țării din prima zi a apariției lor pe pământ, formează obiectul celei mai atente îngrijiri din partea statului. In URSS există creșe pentru copii mici, unde muncitoarele mame își lasă copiii, pe tot timpul muncii, apoi sunt case special amenajate pentru educația copiilor până la vârsta școlară, grădini de copii, apoi cluburi de copii mai mari, case de copii, etc. Mamele care muncesc la diferite ramuri ale economiei țării, pot munci liniștite știind că in timp ce ele lipsesc de acasă, copiii lor sunt lăsați pe mâni bune. Îngrijitoarele de copii, pedagogi, profesori, sunt tot oamenii cu instrucția specială pentru creșterea și educația copiilor, după metodele cele mai perfecționate ale științei moderne. Am stat de vorbă cu câteva femei muncitoare dela noi și cred că n’ar fi rău să luăm exemplul de la marea noastră vecină și să înființăm și pe la noi astfel de instituții, unde copiii oamenilor muncitori își vor putea petrece timpul îngrijiți, ușurând viața femeilor muncitoare pe deoparte și fiind în primul rând, de cel mai mare folos copilului-viitor cetățean al țării, căruia noi trebuie să-i făurim, azi, un viitor mai bun. M’am urcat în tramvai la capătul liniai, unde vagoanele stau mai mult timp decât un stații. Vreau să-mi scot un bilet și n’o văd pe taxatoare. O găsesc stând pe un scaun de pasageri cu um copil în brațe. Sunt înduioșată, căci spectacolul e destul de rar: o femeie cu chipiu ,« cosițe, cu geantă de bilete și bani lângă ea, cu sfințiț plin, revărsat din uniforma STB-ului, alăptându-și copilul. Dar nu numai ea sunt impresionată: pasagerii ce așteaptă răbdatori ca taxaoarea să-și alăpteze copilul, ca să le dea bilete, acoperă pe copil și mamă cu priviri binevoitoare și zâmbesc Pe sub mustăți. — Cât are copilul, o întreabă un pasager? — Cinci luni, spune taxtoarea închendu-și nasturii de la uniformă. Și-a alăptat copilul și acum îl pune -n brațe unei fetișcane cam de 11- 12 nai, povățuind-o: — Lenuța, să-mi pregătești apă caldă la 12, când vin acasă. Să nu uiți și rufele copilului. Lenuța ține în brațe copilul și dă din cap afirmativ: are să facă tot ce i se cere. Alte fetițe la vârsta ei țin în brațe o păpușă; ea are o păpușă vie care-i face multe necazuri, dar "n’are încotro, trebue să-și câștiga existența, înainte de a-și relua munca taxatoarea se mai apleacă, desupra copilului, care șade cuminte în brațele fetiței, plimbându-și albastrul ochilor prin vagon, și-i spune niște cuvinte caraghioase de dragoste, pe înțelesul lui probabi, căci nu are ui mic de înețles din gunguritul lui. < — Abia la 12 ajungi acasă, o întreb eu pe taxatoare. — Câteodată și mai târziu. La 8 tramvaiele se retrag la depou, apoi până predau cassa, până ajung acasă, căci stau departe, se face 13— Dacă d-ta muncești, cine-ți conduce gospodăria, cine îngrijește de copil? — Apoi, cine să-mi facă gospodăria? Tot eu. — Bine, dar când ai timp? — Toată dimineața ce fac? Spăl, gătesc, îngrijesc de copil, fac curățenie în casă. Până la 12 sunt gata și cu masa. La 1 intru jn serviciu... Și la 12 noaptea te întorci acasă? — întocmai. La 12 fac baie copilului, fi spăl scutecele, cos. — Dacă te culci la ora 1 noaptea, atunci când te odihnești? — Cine are timp de odihnă? Exclamă taxatoarea. De cinci ani de când bărbatul meu e tot mereu concentrat, eu singură trebue să ți fi casa.. Acum ți am și pe ăsta, își mângâie copiul. — Dur acasă, Lamuto, acum pornește tramvaiul. Vagonul s’a umplut cu pasageri. Fetița coboară din tramvai aplecată sub povara copilului, povară prea grea pentru brațele ei încă slabe. Continuare în pag. 5-al ] |