România Liberă, aprilie 1945 (Anul 3, Nr. 207-230)
1945-04-01 / nr. 207
S’A RÍMTR00US LEGISLAȚI A ROMANE!SCA w ARDEALUL de NOI c.6 PAGINI 30 LEI ANUL III, No. 207 Duminică I Aprilie 1945 Redacția si Administrația: TELEFOANE : Radactias Capitala si 3 luni 6 luni 12 luni Autoritate, instituti*. Societăți etc.: 15.000 lei in an. Abonamentele încep la 1 și 15 ale lunii și se fac sub rezerva urcării prețului. Taxa de francare plătita în numerar cont. aprobării Direcțiunii generate P. T. T. No. 108.828/15 Septembrie 1944 Contrec postal No 1378 Redactor responsabil: GRIGORE PREOTEASA ÎNDEMNUL cărturarului SCRIITORII TREBUE SA MEARGĂ SPRE CHEMAREA NOUĂ ȘI ÎNTRECEREA PE CARE LE-O PROPUNE DEMOCRAȚIA! MIHAIL SADOVEANU VORBEȘTE ROMÂNIEI UBERE. Convorbirea noastră începe, ciuți era și firesc, despre opera scriitorului l &. nuntesc în legătură cu aceasta un lucru pe care l-am citit cândva, despre puterea sa de a păstra îndeă ani de zile o operă întreagă. — Subiectul — îriî spune Mihail Sadoveanu — ideia unei cărți o pot intr’adevăr păstra in mine nu numai câțiv ani, dar chiar douăzeci și patruzeci de ani. In acest răgaz, se adună încet elemente de viață și exteriorizare, printr’un proces latent, când picură din cană în când câte ceva din viață, când mi se deslușește căte ceva ce în chip firesc îmi amintește vreunul din subiecte... Frații Jderi” de pildă, turn conceput ’’prima oară în 1900.. — Nu lucrați cu fișe? — Uneori îmi notez câteva lucruri, foarte puține, dar pe urmă încet mnoi , lucrarea crește singură până când ajunge la maturitate și se cere scrisă. Am avut întotdeauna mai multe subiecte in minte, cu diferite caractere, așa că îmi vin să cred că în subconștient sunt un solid de compartimente și in fiecare se acumulează un material ce se eliberează apei pe rând. Astfel, subiectul care a stat multă vreme, apare dintr’căută la iveală cu o serie’ întreagă de elemente proprii. Atunci e gata... Și câte odată încerc, nu izbutesc și mai las. Așa s’a întâmplat cu „Venea o moară pe Șiret”: avi snds primul capitol, dar al doilea nu a mi-l mers. Apol am scris restul. Trebue să aștepți un ton anumit când vesi că lucrul nu merge singur. — îmi îngădui să amintesc de o experiență a mea proprie, fiindcă aș vrea să-mi luminez mai bine chiar procesul eiv, de creație Se întâmplă uneori când porți in cap o lucrere, să vină deodată utili toate de alegarile întrebărilor tale, să„ le întâlnești pe neașteptata pa stradă, in împrejurări cu totul diferite. E ca și cum lucrurile toate vin spre noi ca să sie servească și să ne răspundă... Mihail Sadoveanu aprobă zâmbind: — Da, așa se întâmplă, dar aceasta mi e dacăt o ascuțime a noastră proprie care găsește o întrebuințare a tuturor elementelor exterioare pe care le întămpinăm. Când cartea din noi se cere scrisă, agerimea noastră caută și găsește în tot ce vedem în jurul nostru.Din viață, elementele de care are nivoe. Acest lucru e insă mlădii numai pentru unele tipuri de scriitori care crează în febră. Sunt și alții care lucrează la rece și a căror metodă e diferită. Eu unul lucrez în febră. In asemenea epoci sunt aproape bolnav. De altfel, această stare a mea de febră a descris-o Profira Sc.ăoveaMU în: MIHAIL SADOVEANU tr’o carte de portrete dintre care cel mai cuprinzător, cum era și firesc, este al meu,„ Participarea scipttropunSmi la viața peperosSMÎ ca act de emitafie și trecem dîtate creatoare — Nu credeți, maestre, că angajam un_ tr’o acțiune colectivă, spirijm. acn.filmul scoate din străfundurile lui lucruri pe care nu le-ar putea scoate altfel. Vreau să spun că participând într’o luptă cu toată pasiunea, lucruri nemi și neașteptata se ridică din Străfundurile scriitorului, imbogățindu-i opera cu un material care altfel nu a’or fi descoperit? — Desigur că sunt epoci când momentul de luptă primează, când toți cărturarii, ca aceia francezi dinaintea marei revoluții, simt în ei pornirea tuturor către o viață nouă, către o eliberare a spiritului. La asemenea etape ale umanității, adevărații intelectuali și-au făcut datoria și și-au pus totul în slujba epocii lor. Dar vin apoi epoci de liniște și de așezare, de potolire a pasiunilor. Și eu cred că și lumea noastră va intra cândva într’un asemenea stadiu când nivelul și standardul mulțimilor să fie astfel întocmit încât să se aleagă din toate clasele sociale mau mai mulți reprezentanți de cultură, decât au putut să se ridice până acum. Deosebirea între timpul nostru și cel viitor este că o asemenea categorie s’a ales până acum numai dintre păturile sociale ce se bucurau de bunurile vieții, iar ceea ce trebuie să așteptăm deja organizarea viitoare a societății este putnța oricărui suflet deosebit și a oricărei irate agente de a se realiza pe sine fără să fie handicapată de nimic... Desigur însă, că dumneata ai dreptate, omenirea nu stă niciodată pe loc, dar în unele epoci necesității de luptă sunt mai acute decât în altele- Scriitorii trebuie să fie prezenți întotdeauna cu întrebările lor. — Nta a vrut însă să limitez întrebarea mea numai la epocile- luptă dintre oameni, să luăm exemplu dîn alte țări, unde atrtul când n’a avut de luptat impotriva reacțiunii, a sufiscat pentru cucerirea naturii invenții și descoperiri. §1 iți genere toată emulația care nu încetează o clipă și din care se naște progresul... Nu credeți că intelectualul trebua să fie Întotdeauna in fruntea unei asemenea întreceri? Și anume aici la noi In țară unde după cum știți, tot poporul a pornit aei la o întrecere a producției?_______________________________ (Continuare în pag. 2-a) București I. 5h. Serinda* 5-7-9 5.37132 Administrara 4.11.76 ABONAMENTE . Provincia: Muncitor și studenți 2100 lei 1600 lei 4000 lei 3000 lei 8000 lei 6000 lei CARTELUL HIT LER - GOERING - GOEBBELS cât i-A codul lui Hitler & co. NATIONAL-SOCIALISMUL ULTIMUL HUNT ÎNAINTEA FALIMENTULUI Americanii cred că Hitler ai acoliții lui sunt o bandă de fanatici de pasionați lipsiți de simț practc’o. Dar aceasta nu-i decât o legendă. Hitler a câștigat cu „Mein Kampf” mai multe milioane de mărci. De îndată ce a venit la putera se ceru, prin decret, liberalilor germani să păstreze mereu în vitrine 12 exemplare din euceastă parte. In 1935, alt decret obligă fiecare oraș să dăruiască un exemplar oricărei perechi ce făcea cununia eivilă. Fiecare cămin al Tineretului Hiterist, al „Ligii Tinerelor Fete Germane” al Ligii Femeilor Naziste, al Trupelor de Asalt, al Uniunilor Neruse, etc. trebue să cumpere exemplare din Biblia Național Socialismului, pentru bibliotecile lor. Cartaf fu vândută obligator în școli. La data de 30 ianuarie 1933, când Hitte deveni Cancelar, nu vânduse decât 29.000 de exemplare. In dipa de față el a încasat drepturi de autor pentru aproape opt sau nouă milioane de exemplare. Un ziar oficial a fixat va(Continuare în pag. 2-a) BUCUREȘTIUL TREBUE SĂ DEVINĂ UN ȘANTIER ȘI UN OGOR Un călător strein care ne vizitase țara, in urmă cu aproape cincispreze ani, găsise o formulă de o unică plasticitate ce cuprindea imaginea metropolei noastre „Bucureștiul" spunea vizitatorul de peste hotare este un oraș mic, in mijlocul unui sat mare. Realitatea acestei formule cred că nu mai implică nici un fel de controversă. Oraș clădit pe planul, sau mai just, pe lipsa de plan a unui vechi târg toș aspect oriental. Capitala a căpătat grație febrei de clădire ce a precedat actualul războiu, un aspect bizar In mijlocul Capitalei un oraș în miniatură de o prezentare aproape occidentală iar spre margine un sat ce conservă cu sfințenie toate vestigiile rurale. Cercetătorul de istorie ce peste secole dacă va căuta in urmele orașului, elemente referitoare la epoca noastră și isvoare de inspirație, va putea citi în antiteza Block Haus centrul înzestrat cu toate cuceririle tehnicii și confortului modern și bordei dărăpănat svârlit un mijloc de maidan, va putea citi ca într’o veche eficie o întreagă stare de lucruri, fapte și așezări._______ (Continuare în pagina) siTuația INSĂMÂNTĂRILOR IN ȚARĂ CEA MAI BUNĂ SITUAȚIE IN DOLJI 49 CENTRE DE EV3AȘINI AGRICOLE. — DIFICULTĂȚI ÎNTÂMPINATE. — AJUTORUL GUVERNULUI ȘI AL ARMATEI ROȘII. — PERSPECTIVE In urma retragerilor armatelor hitleriste care au pustiit totul în calea lor și în urma sabotajului la care s’au dedat mari moșieri cu sprijinul elementelor reacționare dîn Guvernele ce s’au perindat la cârma țării până la 6 Martie, bună parte díin suprafața țării a rămas neînsămânțată. Pentru rezolvarea acestei grave probleme, până la venirea guvernului Petru Groza nu n’a făcut nimic. N’a fost sabotată numai reforma agrară, Ki* y W-A 9* a. O '— zau urmărind cu stăruință înfometarea întregului popor. Cea mai grea sicitațîe a fost astfel creiată în Moldova, unde moșierii s’au evacuat împreună cu inventarul viu și mort, sau l-au distrus cu ajutorul armatelor hit- 1 exista când au fost In imposibilitate să-l evacueze. In urma strădaniilor v. o. (Continuare în pagina 4-a) INTRE ..EI“ HITLER (către Mussolini); — Pe tine, baroni], a avut cine să te salveze!... SCADENȚA ȘOVINISMULUI Șsmnismul este o armă principală a fascismului. El a fost arma de descompunere a solidarității popoarelor, pregătirea terenului pentru diversa „drang”-uri germane. Speculând tot ce este mai întunecat și mai bestial, toate instinctele primare, fascismul a ațâțat ura artificială între popoare, pentru a le pune în slujba războiului de cotropire și a subjugării tuturor popoarelor de către clica marilor bancheri și industriași hitleriști și a militariștilor nemți. Cui a servit lupta dintre unguri și română? Cine a ațâțat această luptă? Răspunsul nu-i dă diktatul de la Viena. Sub hitleriști, șovinismul maghiar și român a atins paroxismul. Asasinatele și schingiuirile practicate de hortiști împotriva Românilor din Ardealul de Nord, erau menite sa întunece pentru multă vreme relațiile dintre maghiari și români. Exemplul hortist nu a rămas fără răspuns. După 23 August reacționarii români, în frunte cu Maniu au deslănțuit contra-asaltul șovin, tot cu asasinate, tot ca schingiuiri. Fascismul nu putea fi mai bine servit decât prin acțiunea criminală monistă împotriva ungurilor. Maniu a înviat tot ce a fost mai urât și mai josnic in istoria acestor două popoare. Lângă Maniu s’a agitat tot „gunoiul nației” cum îi numește pe ațâțătorii șovini români și maghiari Nicolae Bălcescu, acest izvor limepede de gândire istorică a democrației românești. Bălcescu a propovăduit prietenia între cele două popoare, ca o condiție a existenței lor libere și a desvoltării lor. După sute de ani de domnie a ,,gunoiului nației”, astăzi când avem pentru prima oară urn guvern al poporului, s’a pornit la lichidarea șovinismului. Este de la sine înțeles ca prima condiție pentru lichidarea șovinismului astăzi, este lichidarea fascismului, a acestei ciume oribile, și realizarea unui puternic regim democrat. Grigore Preoteasa (Continuare în pag. 3-a) SCRISORI DIN BELGRAD 10.000 DE PIONIERI DEPUN JURĂMÂNTUL DE SENTA JUGOSLAVE DEMOCRATE DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU SPECIAL — Iugoslavii au devenit în ochii lumii întregi simbol și pildă a iubirii de țară dusă până la jertfă, a dragostei de libertate dusă până la eroism, împotriva sângeroșilor cotropitori hitleriști s’au ridicat Sârbi, Muntenegreni, Bosniaci, Croați tineri și bătrâni, bărbați, femei, copii. Munții și pădurile au devenit centre de rezistență. Satele centre de aprovizionare. Faptele partizanilor au atins culmi de cropce, de legendă. Astâzi, o parte a poporului, continuă lupta cu cama în mână impotriva dușmanului fascist. Cealaltă, parte cu alte mijloace dar cu aceeași dârzenie, luptă și ea, construind, restabilind viața, producția țării, sprijinind frontul Belgradul poartă încă urmele necruțătoarelor bombardamente prin care Nemții au încercat să se răzbune împotriva popoarelor iugoslave care cutezaseră să se ridice împotriva adeziunii la pactul tripartit, semnată de un guvern de trădători. Dar, în ciuda clădirilor distruse, a ruinelor, Belgradul e un oraș viu. Pentru că, pretutindeni, Viața pulsează rapidă plină, constructivă. La Belgrad, în tot teritoriul eliberat, s’au constituit echipe de lucru care reclădesc și repară case, fabrici școli. Unele din aceste echipe sunt mobile: vin într’un sat pe jumătate dărâmat, ajută localnicilor să-și refacă locuințele, să-și repună în funcție instalațiile și uneltele, apoi pleacă mai departe. Echipierii sunt în cea mai mare parte tineri, băieți și fete, dar nu lipsesc dintre ei nici oamenii mai vârstnici, mai experimentați cum nu lipsesc nici adolescenții de 0.15 ani. Aceștia de altfel și chiar cel mai mici decât el, s’au asociat într’o largă măsură la opera de reconstrucție, așa cum in timpul luptelor fuseseră pentru partizani un sprijin prețios. * Nu e deci ce mirare că săptămâna tineretului antifascist a avut în Ju(Continuare în pagina 6-a) maluri. fluviului Sava MAREȘALUL TITO pe vremea când era doar partizan CAZIERUE RĂDULESCU Când scrii despre un asasin, despre un criminal odios te cumprinde ura și revolta.. Când scrii despre Sile Rădulescu te stăpânește și un sert-meră de scârbă, o senzație desgustătoare. Ca mulți dintre doctrinarii și luptătorii huligani, Sile Rădulescu purcede din Istoricul partid națîonal țărănesc. In 1953, el candidează pe listele acestui partid și este ales deputat. Conducerea partidului național-țărănesc promova as lf.l tm Ilie Rădulescu care nu era altul decât cel din anii de mii târziu. Statornicia nu este însă un atribut al „luptătorului naționalist", curând se înscrie în partidul național-agrar al lui Octavian Goga, pentru ca numai după puțin timp să colaboreze cu legionarii prin Virgil Serafim. In 1933 odată cu trecerea lui alături de Goga apare și ziaul „Porunca Vremii’’ care ani de zile a fost un instrument de incitare la antisemitism, o tribună a huliganismului, și totodată instrumentul de șantaj personal al lui Sile Rădulescu. li”e hăptărie, pentru a-șî servi „credința”, la bani dela oricine, dela Stelian Popescu legația germană, dela Vaida Voivod sau Mock>mâța și chiar de la Auschnitz și mai ales dela coreligionari lui Auschnit, căci banii nu au miros și după deviza lui, bănii se iau dela oricine Și la special dela evrei și se întrebuințează chiar pentru propaganda impotriva lor. „porunca Vremii’’, care apărea numai odată pe săptămână, devine în 1935, cotidian. In acțiunea lui, I. Rădulescu este spijinit puternic de legația germană prin I. Ortian, care recunoaște că „Porunca Vremii’’ este singurul ziar care duce o acțiune horrită filo-germană șî antisemită, life Rădulescu mai are în spate sprijinul întregii reacțiuni. In primul rând ziarul „Universul’’, apoi Vaida Voevod, Gigurtu, Meelomița, G. G. Mironescu și legionarii cari îl ajută să difuzeze și această „gazetă’’. „Porunca Vremii” botezată de popor „Spelanca Vremii’’ sau „Porcăria Vremii” devine astfel o copie fidelă a ziarelor hitlerî*ste și antisemite din Nurenberg. Ilie Rădulescu avea o singură mare ambiție, să se îmbogățescă, chiar prin trădare și mai ales prin ee. Stipendiile pe care le-a primit erau rezultatul șantagiilor odioase pe cari le făcea. Moșiile de la Săf&ca și Baloteși și imobilele din București sunt rezultatul concret al acelei faimoase rubrici >ri se spune că...”, care rămâne cea mai mârșavă amintire în presa românească. In șantaj Sile Rădulescu nu a avut scrupule. A șantajat și bagația germană în momentul când aceasta a refuzat pentru un scurt timp să-i malt servească cotele prevăzute de Berlin. Sile Rădulescu era totuși un dealist’’, șantajul și excrocheria rămân pe planul secundar, al Intereselor lui personale pe care ,le subordona Intereselor neamului”, Porunca Vremii”, scrisul său Al. Simion (Continuare în pag 3-a) SITUAȚIA INTERNAȚIONALĂ DE PROFESORUL A. ERUSALIMSKY DIN MOSCOVA, PRIN TELEGRAF, SPECIAL PENTRU „ROMÂNIA LIBERA« Publicăm mai jos un articol al d-lui A. Brusalimsky, profesor de istorie la Universitatea din Moscova și unul din cei mai mari ziariști sovietici. După conferința din Crimeia f conducătorilor celor trei puteri aliate, șefii hitleriști nu-și mai puteau face iluzii asupra loviturilor pe care Germania ape să le îndure din toate părțile, întregul aparat de propagandă, trebuia e să-i pregătească pe nemți pentru ca să poată suporte, aceste lovituri. Se înțelege că și comandamentul militar hitlerist se pregătea pentru aceasta: el se trudea din răsputeri să submineze hotărârile militare luate în crimei a de către aliați, sau cel puțin să îngreuneze, pe cât posibil, Punerea lor în aplicare. Cu acest scop, nemții au încercat să pornească ofensiva în regiunea lacului Balaton, adică în sectorul care acoperă acele regiuni a»« celui de al .Treilea Reich” — Austria și Cehoslovacia apuseană — unde acum se ascunde industria germană de război. Ținând seamă de faptul că nemții au pierdut Silezia Superioară și ținând seamă și da primejdia care amenință bazinul Rubral ni, aceste regiuni capătă pentru nemți o mișre însemnătate. Dar ‚ferisiva germană s’a terminat prîntr’o notă mare înfșângere și generalul Dittmar, observatorul militar hitlerist, s’a grăbit la 23 Martie să explce nemților: „Ar fi să considerăm aceasta, drept un fapt secundar, deoarece drumul în susul Dunărei, duce din regiunea Budapesta, la Bratislava și spre bazinul Vienei. Nu există nici o îndoială, încheie generalul Dittmar, că Armata Roșie are intenția și in acelaș timp este și in start, mai curând sau mai târziu să desfășoare și pe acest front, o mare ofensivă”. Evenimentele au dovedit că Armata Roșie a început ofensiva mai repede decât se aștepta comandamentul hitlerist. Dealtfel ea nu aduce lovituri numai germanilor din regiunea Budapesti. încercuirea și distrugerea unei mari concentrări de trupe in regiunea Oppel, i-a buimăcit într’atât pe conducătorii hitleriști, încât în ultimele zile ei au încetat de a mai preamări țolul ..salvator” al unităților germane, încercuite de Armate, Roșii te alte regiuni, unități cari continuă să opună rezistență. "Evenimentele au dovedit că aceste unități nu i-au sa fost pe nemți (Continuare pag. 6)