România Liberă, aprilie 1945 (Anul 3, Nr. 207-230)

1945-04-01 / nr. 207

S’A RÍMTR00US LEGISLAȚI A ROMANE!SCA w ARDEALUL de NOI c.6 PAGINI 30 LEI ANUL III, No. 207 Du­minică I Aprilie 1945 Redacția si Administrația: TELEFOANE : Radactias Capitala si 3 luni 6 luni 12 luni Autoritate, instituti*. Societăți etc.: 15.000 lei in an. Abonamentele încep la 1 și 15 ale lunii și se fac sub rezerva urcării prețului. Taxa de francare plătita în numerar cont. aprobării Direcțiunii generate P. T. T. No. 108.828/15 Septembrie 1944 Cont­rec postal No 1378 Redactor responsabil: GRIGORE PREOTEASA ÎNDEMNUL cărturarului SCRIITORII TREBUE SA MEARGĂ SPRE CHEMAREA NOUĂ ȘI ÎNTRECEREA PE CARE LE-O PROPUNE DEMOCRAȚIA! MIHAIL SADO­VE­ANU VORBEȘTE­­ R­OMÂNIEI UBERE. Convorbirea noastră începe, ciuți era și firesc, despre opera scriitorului l­ &. nuntesc în legătură cu aceasta un lucru pe ca­re l-am citit cândva, despre puterea sa de a păstra înd­eă ani de zile o ope­ră­ întreagă. — Subiectul — îriî spune Mihail Sadoveanu — ideia unei cărți o pot in­­tr’adevăr păstra in mine nu numai câți­­v ani, dar chiar douăzeci și patruzeci de ani. In acest răgaz, se adună încet ele­mente de viață și exteriorizare, printr’un proces latent, când picură din cană în când câte ceva din viață, când mi se deslușește că­te ceva ce în chip firesc îmi amintește vreunul din subiecte... Frații Jderi” de pildă, turn conceput ’’prima oară în 1900.. — Nu lucrați cu fișe? — Uneori îmi notez câteva lucruri, foarte puține, dar pe urmă încet­­ mnoi , lucrarea crește singură până când ajun­­ge la maturitate și se cere scrisă. Am avut întotdeauna mai multe subiecte in minte, cu diferite caractere, așa că îmi vin­­ să cred că în subconștient sunt un solid de compartimente și in fiecare se acumulează un material ce se eliberează apei pe rând. Astfe­l, subiectul care a stat multă vreme, apare dintr’căută la iveală cu o serie’ întreagă de elemente proprii. Atunci e gata... Și câte odată încerc, nu izbutesc și­­ mai las. Așa s’a întâmplat cu „Venea o moară pe Șiret”: avi­ snds primul capitol, dar al doilea nu a mi-l mers. Apol am scris restul. Tre­­bue să aștepți un ton anumit când vesi că lucrul nu merge singur. — îmi îngădui să amintesc de o ex­periență a mea proprie, fiindcă aș vrea să-mi luminez mai bine chiar procesul eiv, de creație Se întâmplă uneori când porți in cap o lucre­re, să vină deodată­­ uti­l­i toate de alegarile întrebărilor t­a­le, să„ le­ întâlnești pe neașteptata pa stradă, in împrejurări cu totul diferite. E ca și cum lucrurile toate vin spre noi ca să sie servească și să ne răspundă... Mihail Sadoveanu aprobă zâmbind: — Da, așa se întâmplă, dar aceasta mi e­ dacăt o ascuțime a noastră proprie care găsește o întrebuințare a tuturor elementelor exterioare pe care le în­tăm­­pinăm. Când cartea din noi se cere scrisă, agerimea noastră caută și găsește în tot ce vedem în jurul nostru.D­in viață, elementele de care are nivoe. Acest lucru e insă mlădii numai pentru unele tipuri de scriitori care cre­ază în febră. Sunt și alții care lucrează la rece și a căror metodă e diferită. Eu unul lucrez în fe­bră. In asemenea epoci sunt aproape bolnav. De altfel, această stare a mea de febră a descris-o Profira Sc.ăoveaMU în: MIHAIL SADOVEANU tr’o carte de portrete dintre care cel mai cuprinzător, cum era și firesc, este al meu,„ Participarea scipttropunSmi la viața peperosSMÎ ca act d­e em­itafie și trecem­ dîtate creatoare — Nu credeți, maestre, că angajam un_ tr’o acțiune colectivă, spirijm. acn.filmul scoate din străfundurile lui lucruri pe care nu le-ar putea scoate altfel. Vreau să spun că participând într’o luptă cu toată pasiunea, lucruri nemi și neaștep­­tata se ridică din Străfundurile scriito­rului, imbogățindu-i opera cu un mate­rial care altfel nu a’or fi descoperit? — Desigur că sunt epoci când mo­mentul de luptă primează, când toți cărturarii, ca aceia francezi dinaintea marei revoluții, simt în ei pornirea tuturor către o viață nouă, către o eliberare a spiritului. La asemenea etape ale umanității, adevărații inte­lectuali și-au făcut datoria și și-au pus totul în slujba epocii lor. Dar vin apoi epoci de liniște și de așezare, de potolire a pasiunilor. Și eu cred că și lumea noastră va intra cândva în­­tr’un asemenea stadiu când nivelul și standardul mulțimilor să fie astfel întocmit încât să se aleagă din toate clasele sociale mau­ mai mulți repre­zentanți de cultură, decât au putut să se ridice până acum. Deosebirea între timpul nostru și cel viitor este că o asemenea categorie s’a ales până acum numai dintre păturile sociale ce se bucurau de bunurile vieții, iar ceea ce trebuie să așteptăm deja orga­nizarea viitoare a societății este pu­­tnța oricărui suflet deosebit și a ori­cărei irate agente de a se realiza pe sine fără să fie handicapată de ni­mic... Desigur însă, că dumneata ai drep­tate, omenirea nu stă niciodată pe loc, dar în unele epoci necesității­ de luptă sunt mai acute decât în al­tele- Scriitorii trebuie să fie prezenți întotdeauna cu­ întrebările lor. — Nta a vrut însă să limitez întrebarea mea numai la epocile- luptă dintre oameni, să luăm exemplu dîn alte țări, unde atrtul când n’a avut de luptat im­­potriva reacțiunii, a sufiscat pentru cu­cerirea naturii invenții și descoperiri. §1 iți genere toată emulația care nu înce­tează o clipă și din care se naște pro­gresul... Nu­ credeți că intelectualul tre­bua să fie Întotdeauna in fruntea un­ei asemenea întreceri? Și anume aici la noi In țară unde după cum știți,­ tot popo­rul a pornit aei la o întrecere a produc­ției?_______________________________ (Continuare în pag. 2-a) București I. 5h­. Serinda* 5-7-9 5.37132 Administrara­ 4.11.76 ABONAMENTE . Provincia: Muncitor­ și studenți 2100 lei 1600 lei 4000 lei 3000 lei 8000 lei 6000 lei CARTELUL HIT LER - GOERING - GOEBBELS cât i-A codul lui Hitler & co. NATIONAL-SOCIALISMUL ULTIMUL HUNT ÎNAINTEA FALIMENTULUI Americanii cred că Hitler ai acoliții lui sunt o bandă de fanatici de pasio­nați lipsiți de simț practc’o.­­ Dar a­­ceasta nu-i decât o legendă. Hitler a câștigat cu „Mein Kampf” mai multe milioane de mărci. De în­­dată ce a venit la putera se ceru, prin decret, liberalilor germani să­ păstreze mereu în vitrine 12 exemplare din eu­­ceastă parte. In 1935, alt decret obligă fiecare oraș să dăruiască un exemplar oricărei perechi ce făcea cununia ei­vilă. Fiecare cămin al Tineretului Hi­­t­erist­, al „Ligii Tinerelor Fete Germa­ne” al Ligii Femeilor Naziste, al Tru­pelor de Asalt, al Uniunilor Nerus­e, etc. trebue să cumpere exemplare din Biblia Național Socialismului, pentru bibliotecile lor. Cartaf fu vândută o­­bligator în școli. La data de 30 ianuarie 1933, când Hitte deveni Cancelar, nu vânduse decât 29.000 de exemplare. In dipa de față el a încasat drepturi de autor pen­­tru aproa­pe opt sau nouă milioane de exemplare. Un zi­ar oficial a fixat va­(Continuare în pag. 2-a) BUCUREȘTIUL TREBUE SĂ DEVINĂ UN ȘANTIER ȘI UN OGOR Un călător strein care ne vi­­zitase țara, in urm­ă cu aproape cincispreze ani, găsise o formulă de o unică plasticitate ce cu­prindea imaginea metropolei noastre „Bucureștiul" spunea vi­zitatorul de peste hotare este un oraș mic, in mijlocul unui sat mare. Realitatea acestei formule cred că nu mai implică nici un fel de controversă. Oraș clădit pe planul, sau mai just, pe­ lipsa de plan a unui vechi târg­­ toș as­­pect oriental. Capitala a căpătat grație febrei de clădire ce a pre­cedat actualul războiu, un aspect bizar In mijlocul Capitalei un oraș în miniatură de o prezentare a­­proape occidentală iar spre mar­­gine un sat ce conservă cu sfin­­țenie toate vestigiile rurale. Cercetătorul de istorie ce pe­ste secole dacă va căuta in ur­mele orașului, elemente referi­toare la epoca noastră și isvoare de inspirație, va putea citi în an­titeza Block Haus centrul înzes­trat cu toate cuceririle tehnicii și confortului modern și bordei dărăpănat svârlit un mijloc de maidan, va putea citi ca într’o veche eficie o întreagă stare de lucruri, fapte și așezări._______ (Continuare în pagi­n­a) siTuația INSĂMÂNTĂRILOR IN ȚARĂ CEA MAI BUNĂ SITUAȚIE IN DOLJI 49 CENTRE DE EV3AȘINI AGRICOLE. — DIFICULTĂȚI ÎNTÂM­PINATE. — AJUTORUL GUVERNULUI ȘI AL AR­MATEI ROȘII. — PERSPECTIVE In urma retragerilor armatelor hit­leriste care au pustiit totul în calea lor și în urma sabotajului la care s’au­ dedat mari­ moșieri cu sprijinul elementelor reacționare dîn Guver­nele ce s’au perindat la cârma țării până la 6 Martie, bună parte díin su­prafața țării a rămas neînsămânțată. Pentru rezolvarea acestei grave probleme, până la venirea guvernului Petru Groza nu n’a făcut nimic. N’a fost sabotată numai reforma agrară, Ki* y W-A 9* a. O­ '— zau urmărind cu stăruință înfometa­rea întregului popor. Cea mai grea sicitațîe a fost astfe­l creiată în Mol­dova, unde moșierii s’au evacuat îm­preună cu inventarul viu și mort, sau l-au distrus cu ajutorul armatelor hit- 1 exista când au fost In imposibilitate să-l evacueze. In urma strădaniilor v. o. (Continuare în pagina 4-a) INTRE ..EI“ HITLER (către Mussolini); — Pe tine, baroni], a avut cine să te salveze!... SCADENȚA ȘOVINISMULUI Șsmnismul este o armă princi­pală a fascismu­lui. El a fost arma de descompune­re a solidarității popoarelor, pre­gătirea terenului pentru diversa „drang”-uri germane. Speculând tot ce este mai întu­necat și mai bestial, toate instinc­tele primare, fascismul a ațâțat ura artificială între popoare, pen­tru a le pune în slujba războiului de cotropire și a subjugării tutu­ror popoarelor de către clica ma­rilor bancheri și industriași hitle­­riști și a militariștilor nemți. Cui a servit lupta dintre unguri și română? Cine a ațâțat această luptă? Răspunsul nu-i dă diktatul de la Viena. Sub hitleriști, șovinismul ma­ghiar și român a atins paroxismul. Asasinatele și schingiuirile prac­ticate de hortiști împotriva Ro­mânilor din Ardealul de Nord, erau menite sa întunece pentru multă vreme relațiile dintre ma­ghiari și români. Exemplul hortist nu a rămas fără răspuns. După 23 August reacționarii români, în frunte cu Maniu au deslănțuit contra-asaltul șovin, tot cu asasi­nate, tot ca schingiuiri. Fascismul nu putea fi mai bine servit decât prin acțiunea crimina­lă monistă împotriva ungurilor. Maniu a înviat tot ce a fost mai urât și mai josnic in istoria aces­tor două popoare. Lângă Maniu s’a agitat tot „gunoiul nației” cum îi numește pe ațâțătorii șovini ro­mâni și maghiari Nicolae Bălces­­cu, acest izvor limepede de gândi­re istorică a democrației româ­nești. Bălcescu a propovăduit priete­nia între cele două popoare, ca o condiție a existenței lor libere și a desvoltării lor. După sute de ani de domnie a ,,gunoiului nației”, astăzi când avem pentru prima oară urn gu­vern al poporului, s’a pornit la li­chidarea șovinismului. Este de la sine înțeles ca prima condiție pen­tru lichidarea șovinismului astăzi, este lichidarea fascismului, a aces­tei ciume oribile, și realizarea u­­nui puternic regim democrat. Gri­gore Preoteasa (Continuare în pag. 3-a) SCRISORI DIN BELGRAD 10.000 DE PIONIERI DEPUN JURĂMÂNTUL DE SENTA JUGOSLAVE­ DEMOCRATE DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU SPECIAL — Iugoslavii au devenit în ochii lumii întregi simbol și pildă a iubirii de țară dusă până la jertfă, a dragostei de libertate dusă până la eroism, îm­potriva sângeroșilor cotropitori hit­­leriști s’au ridicat Sârbi, Muntene­greni, Bosniaci, Croați tineri și bă­trâni, bărbați, femei, copii. Munții și pădurile au devenit centre de rezis­tență. Satele centre de aprovizionare. Faptele partizanilor au atins culmi de cropce, de legendă. Astâzi, o parte a poporului, conti­nuă lupta cu ca­ma în mână impotri­­va dușmanului fascist. Cealaltă, parte cu alte mijloace dar cu aceeași dâr­zenie, luptă și ea, construind, resta­bilind viața, producția țării, spriji­nind frontul Belgradul poartă încă urmele ne­­cruțătoarelor bombardamente prin care Nemții au încercat să se răz­bune împotriva popoarelor iugoslave care cutezaseră să se ridice împotriva adeziunii la pactul tripartit, semnată de un guvern de trădători. Dar, în ciuda clădirilor distruse, a ruinelor, Belgradul e un oraș viu.­­ Pentru că, pretutindeni, Viața pul­sează rapidă plină, constructivă. La Belgrad, în tot teritoriul elibe­­rat, s’au constituit echipe de lucru care reclădesc și repară case, fabrici școli. Unele din aceste echipe sunt mobile: vin într’un sat pe jumătate dărâmat, ajută localnicilor să-și re­facă locuințele, să-și repună în func­­ție instalațiile și uneltele, apoi pleacă mai departe. Echipierii sunt în­ cea mai mare parte tineri, băieți și fete, dar nu lipsesc dintre ei nici oamenii mai vârstnici, mai experimentați cum nu lipsesc nici adolescenții de 0.15 ani. Aceștia de altfel și chiar cel mai mici decât el, s’au asociat într’o largă măsură la opera de reconstrucție, așa cum in timpul luptelor fuseseră pen­tru partizani un sprijin prețios. * Nu e deci c­e mirare că săptămâna tineretului antifascist a avut în Ju­(Continuare în pagina 6-a) maluri. fluviului Sava MAREȘALUL TITO pe vremea când era doar partizan CAZIER­UE RĂDULESCU Când scrii despre un asasin, despre un criminal odios te cum­prinde ura și revolta.. Când scrii despre Sile Rădules­­cu te stăpânește și un sert-meră de scârbă, o senzație desgustă­­toare. Ca mulți dintre doctrinarii și luptătorii huligani, Sile Rădulescu purcede din Istoricul partid na­­țîonal­ țărănesc. In 1953, el candi­dează pe listele acestui partid și este ale­s deputat. Conducerea partidului național-țărănesc pro­­m­ova as lf.l tm Ilie Rădulescu care nu era altul decât cel din anii de m­ii târziu. Statornicia nu este însă un a­­tribut al „luptătorului naționa­list", curând se înscrie în parti­­dul național-agrar al lui Octa­­vian Gog­a, pentru ca numai du­­pă puțin timp să colaboreze cu legionarii prin Virgil Serafim. In 1933 odată cu trecerea lui alături de Goga apare și ziaul „Porunca Vremii’’ care ani de zile a fost un instrument de inci­tare la antisemitism, o tribună a huliganismului, și totodată in­strumentul de șantaj personal al lui Sile Rădulescu. li”­e hăptărie, pentru a-șî servi „credința”, la bani dela­ oricine, dela Stelian Popescu legația germană, dela Vaida Voivod sau Mock>mâța și chiar de la Ausch­­nitz și mai ales dela coreligionari lui Auschnit, căci banii nu au miros și după deviza lui, bănii se iau dela oricine Și la special dela evrei și se întrebuințează chiar pentru propaganda impo­­triva lor. „porunca Vremii’’, care apărea numai odată pe săptămână, de­vine în 1935, cotidian. In acți­unea lui, I. Rădulescu este spijinit puternic de legația germană prin I. Ortian, care re­­cunoaște că „Porunca Vremii’’ este singurul ziar care duce o acțiune horrită filo-germană șî antisemită, life Rădulescu mai are în spate sprijinul întregii reac­­țiuni. In primul rând ziarul „Univer­sul’’, apoi Vai­da Voevod, Gigurtu, Meelomița, G. G. Mironescu și legionarii cari îl ajută să difuzeze și această „gazetă’’. „Porunca Vremii” botezată de popor „Spelanca Vremii’’ sau „Porcăria Vremii” devine astfel o copie fidelă a ziarelor hitlerî*­ste și antisemite din Nurenberg. Ilie Rădulescu avea­ o si­ngură mare ambiție, să se îmbogățescă, chiar prin trădare și mai ales prin ee. Stipendiile pe care le-a primit erau rezultatul șantagiilor odi­­oase pe cari le făcea. Moșiile de la Săf&ca și Baloteși și imobilele din București sunt rezultatul con­­cret al acelei faimoase rubrici >r­i se spune că...”, care rămâne cea­ mai mârșavă amintire în presa românească. In șantaj Sile Rădulescu nu a avut scrupule. A șantajat și b­a­gația germană în momentul când aceasta a refuzat pentru un scurt timp să-i malt servească cotele prevăzute de Berlin. Sile Rădulescu era totuși un dealist’’, șantajul și excrocheria rămân pe planul secundar, al In­­tereselor lui personale pe care ,le subordona Intereselor neamului”, Porunca Vremii”, scrisul său Al. Simion (Continuare în pag 3-a) SITUAȚIA INTERNAȚIONALĂ DE PROFESORUL A. ERUSALIMSKY DIN MOSCOVA, PRIN TELEGRAF, SPECIAL PENTRU „ROMÂNIA LIBERA« Publicăm mai jos un articol al d-lui A. Brusa­­limsky, profesor de istorie la Universitatea din­ Moscova și unul din cei m­ai mari ziariști sovietici. După conferința din Crimeia f conducătorilor celor trei puteri ali­ate, șefii hitleriști nu-și mai puteau face iluzii asupra loviturilor pe care Germania ape să le îndure din toate părțile, întregul aparat de propagandă, trebuia e să-i pregătească pe nemți pen­tru ca să poată suporte, aceste lovituri. Se înțelege că și coman­damentul militar hitlerist se pregă­tea pentru aceasta: el se trudea din răsputeri să submineze hotărârile militare luate în crimei a de către aliați, sau cel puțin să îngreuneze, pe cât posibil, Punerea lor în apli­care. Cu acest scop, nemții au încercat să pornească ofensiva în regiunea lacului Balaton, adică în sectorul care acoperă acele regiuni a»« celui de al .­Treilea Reich” — Austria și Cehoslovacia apuseană — unde a­­cum se ascunde industri­a germană de război. Ținând seamă de faptul că nemții au pierdut Silezia Supe­rioară și ținând seamă și da pri­mejdia care amenință bazinul Rubr­al ni, aceste regiuni capătă pentru nemți o mișre însemnătate. Dar ‚­­ferisiva germană s’a terminat prîn­­tr’o no­tă mare înfșângere și gene­ralul Dittmar, observatorul militar hitlerist, s’a grăbit la 23 Martie să explce nemților: „Ar fi să conside­răm aceasta, drept un fapt secun­dar, deoarece drumul în susul Du­nărei, duce din regiunea Budapesta, la Bratislava și spre bazinul Vienei. Nu există nici o îndoială, încheie gener­alul Dittmar, că Armata Roșie are intenția și in acelaș timp este și in start, mai curând sau mai târziu să desfășoare și pe acest front, o mare ofensivă”. Evenimentele au dovedit că Ar­mata Roșie a început ofensiva mai repede decât se aștepta comanda­mentul hitlerist. Dealtfel ea nu adu­ce lo­vi­turi numai germanilor din regiunea Budapesti­. încercuirea și distrugerea unei mari concentrări de trupe in regiunea Oppel, i-­a bui­măcit într’atât pe conducătorii hit­leriș­ti, încât în ultimele zile ei au încetat de a mai preamări ț­olul ..salvator” al unităților germane, încercuite de Armate, Roșii te alte regiuni, unități cari continuă să opună rezistență. "Evenimentele au dovedit că ace­­ste unități nu i-au sa fost pe nemți (Continuare pag. 6)

Next