România Liberă, iulie 1949 (Anul 7, Nr. 1491-1517)
1949-07-01 / nr. 1491
© •*N PAGINA 2-a % „ROMANIA LIBERA" La 1 iulie a apărut la București nr. 13 (40) al ziarului „Pentru pace trainică, pentru democrație populară” — organul Biroului Informativ al Partidelor comuniste și muncitorești. In afară de articolele mari, care tratează problemele centrale ale situației internaționale, ale mișcării muncitorești și ale vieții interne de partid, numărul conține o cronică variată, ecourile evenimentelor actuale, precum și ilustrații. ” Articolul de fond „Un an de la publicarea Rezoluției Biroului Informativ al Partidelori Comuniste și Muncitorești asupra situației din Partidul Comunist din Iugoslavia” face bilanțul drumului rușinos de trădare, parcurs de Tito și clica acestuia. Articolul lui Jacques Duclos secretar al C.C. al Partidului Comunist Francez, intitulat „Naționaliștii iugoslavi, agenți ai imperialismului” și articolul Anei Pauker, secretar al C.C. al Partidului Muncitoresc Român intitulat „Trădătorii socialismului” sunt consacrate aceleași teme. Caracterizând însemnătatea Rezoluției Biroului Informativ asupra situației din Partidul Comunist din Iugoslavia, articolul de fond menționează: „anul ce s’a scurs... a dovedit în mod convingător că această Rezoluție este un document istoric al mișcării comuniste internaționale. Fiecare teză din acest document este justă, iar documentul, în totalitatea sa, constitue un exemplu, de marxism-leninism creator”. Sintetizând un vast material concret, articolul de fond arată însemnătatea Rezoluției Biroului Informativ și indică evoluția prin care a trecut grupul naționalist contrarevoluționar al lui Tito, în răstimp de un an. Rezoluția Biroului Informativ — constată articolul de fond — avertiza că în cazul când politica conducătorilor partidului Comunist din Iugoslavia nu va fi schimbată, ea va duce Partidul Comunist din Iugoslavia la pieire, iar Republica Populară Iugoslavă va degenera într-o republică burgheză obișnuită și va fi aservită de către statele imperialiste. Totodată, critica Biroului Informativ preia toate condițiunile necesare pentru ca conducătorii Partidului Comunist din Iugoslavia să poată readuce țara în familia frățească a democrațiilor populare. Conducătorii Partidului Comunist din Iugoslavia n’au folosit însă posibilitatea ce l s’a oferit. Clica lui Tito s’a dovedit a fi o grupare de naționaliști burghezi înveterați, iar greșelile sale, asupra cărora atrăgea atenția Rezoluția Biroului Informativ, nu erau pur și simplu greșeli ale unor oameni induși în eroare, ci o politică conștient contrarevoluționară, antimarxistă, burghezo-naționalistă a unor dușmani ai clasei muncitoare, ai socialismului, ai U.R.S.S. și ai întregului front comunist internațional. La început sub masca trăncănelii mincinoase cum că, critica Biroului Informativ ar fi bazată pe erori, clica lui Tito a trecut apoi tot mai deschis, pe poziția de adreptul dușmănoase comunismului. Articolul de fond arată cum s’a confirmat justețea tuturor tezelor cuprinse în Rezoluția Biroului Informativ. In relațiile internaționale, titoiștii au sprijinit în realitate Pactul Atlanticului de Nord, îndreptat împotriva U.R.S.S și a țărilor de democrație populară. Ca urmare a politicii titoiste de subordonare a industriei iugoslave capitalului anglo-american, Iugoslavia este supusă acțiunii legilor capitalismului mondial și tuturor „bucuriilor” rezervate economiei țărilor marshallizate. Criza economică mondială a capitalismului, ce se apropie, va fi resimțită în toată greutatea ei și de economia iugoslavă. In interiorul țării clica lui Tito desfășoară o acțiune intensă de restaurare a capitalismului în industrie și agricultură. Clica lui Tito folosește sectorul de stat al industriei, în vederea intensificării exploatării clasei muncitoare. La sate, naționaliștii iugoslavi duc o politică de ruinare a țărănimii sărace și mijlocașe, ceea ce are drept urmare desăvârșita subjugare a acesteia de către chiaburi Astfel, a fost confirmată aprecierea asupra situației în satul iugoslav, dată de Rezoluția Biroului Informativ. Cramponându-se de putere, clica lui Tito își asigură cu perseverență un sprijin în interiorul țării. Acest sprijin îl formează, pe lângă chiaburîme și burghezia orășenească, aparatul militaro,birocratic și polițist umflat peste măsură și corupt de Rankovici, un aparat alcătuit din chiaburi și speculanți, din cetnici și ustași, din vechi funcționari de pe timpul monarhiei și din oameni decăzuți moralicește. In acelaș timp clasa muncitoare din Iugoslavia — ai cărei cei mai buni reprezentanți sunt nimiți în chip bestial și aruncați în închisori — este lipsită de cele mai elementare libertăți democratice și pierde tot mai mult cuceririle sale economice și politice. Paralel cu monstruoasa sF rtifetaiar fi văzuta teroare polițistă de stfințiiii.Și împotriva nucleului de bază al Partidului Comunist din Iugoslavia, Tito și Rankovici au început să recruteze în partid, în ritm accelerat, ustași și cetnici, chiaburi și speculanți, diversioniști, spioni anglo-americani, pe toți dușmanii comunismului, ai Uniunii Sovietice, ai P.C. (b) al U.R.S.S., ai țărilor de democrație populară și ai Partidelor Comuniste. In urma acestei activități mârșave, Partidul Comunist oficial din Iugoslavia a fost transformat într-un aparat polițist auxiliar al lui Rankovici. Ceea ce titoiștii denumesc azi partid Comunist în Iugoslavia nu este partidul care a existat înainte Dar în lupta împotriva clicii burghezo-naționaliste a lui Tito, în lupta pentru salvarea Iugoslaviei, comuniștii și clasa muncitoare din Iugoslavia își creiază din nou Partidul lor Comunist, partidul proletar, marxist-leninist, credincios tradiții ar internaționalismului proletar și , .onțului comunist internațional. „Proletariatul iugoslav — se subliniază în articolul de fond — atât din rândurile așa numitului P.C. Iugoslav, cât și din afara rândurilor sale, are destule forțe pentru a crea din nou un partid cu adevărat proletar, marxist-leninist”. Regimul anticomunist, antidemocratic, curat turcesc, instaurat de clica lui Tito în Iugoslavia nu este un regim trainic. Relevând că Rezoluția Biroului Informativ a avut un imens rol revoluționar pentru întreaga mișcare muncitorească internațională, articolul de fond subliniază: ,,S’a văzut odată mai mult că principalul criteriu care determină caracterul, ir evoluționar al oricărui partid proletar este atitudinea față de Uniunea Sovietică, față de P.C. (b) al URSS, deoarece acestea sunt in fruntea întregii mișcări proletare internaționale, în fruntea luptei împotriva imperialismului, pentru pace și socialism”. In articolul intitulat „Naționaliștii iugoslavi, agenți ai imperialismului”, Jacques Duclos citează noi exemple care dovedesc că clica lui Tito a trădat în mod conștient și intenționat lagărul proletar democratic și că această trădare era pregătită de mult. Dacă Iugoslavia ar fi condusă de oameni cinstiți care să caute să servească cauza păcii — spune tov. Ducios — ea ar putea juca cu ajutorul URSS și al țărilor de democrație populară un rol însemnat în lagărul anti-imperialist. Insa nu acestea au fost intențiile clicii lui Tito. Recurgând tot mai des la acțiuni ostile față de URSS, clica lui Tito a căutat să o rupă cu lagărul antiimperialist, pentru a da Iugoslavia pe mâna imperialiștilor. Numeroase fapte dovedesc justețea acestei afirmații. „Nu încape îndoiala — scrie tovarășul Duclos — că serviciile de spionaj ale imperialiștilor au agenții lor în cercurile conducătoare din Iugoslavia. Se naște atunci întrebarea: oare această stare de lucruri nu dăinuește de multă vreme? Noi știm de pildă că, la timpul său, tiranilor și franctirorilor din Trafila. *• '' ■‘Este %fîu? ipsa"1 că Chiurchilî'a arat cu totul altă atitudine față de Tito și dat fiind că bătrânul reacționar englez nu scăpa niciodată din vedere interesele reacțiunii, se naște întrebarea: ce garanții i-a putut da Tito încă pe alținei? Suntem îndreptățiți să presupunem că, în timpul războiului, Intelligence Service a avut agenți în anturajul lui Tito. Este neîndoelnic că trădarea fățișă a clicii lui Tito se pregătea mai de mult. Acum situația devine tot mai clară pe măsură ce guvernanții Iugoslaviei sunt nevoiți să lepede masca și să-și arate adevărata lor față de lachei și agenți ai imperialiștilor”. In articolul tovarășei Ana Pauker se subliniază în mod special faptul că Rezoluția Biroului Informativ asupra situației din P.C.I. a ajutat Partidelor Comuniste și Muncitorești din țările de democrație populară să identifice, să izoleze și să zdrobească pe purtătorii naționalismului burghez. „Naționalismul, camuflat sub frazeologie troțchistă de trădători ca Tito, Rajk, Rostov și alții, este demascat de Partidele No. 13 (4 ©) Comuniste și Muncitorești din țările de democrație populară, drept cel mai rău dușman al securității, independenței naționale și înaintării spre socialism a acestor țări”. Astfel Rezoluția Biroului Informativ a ajutat Partidelor Comuniste și Muncitorești să asigure strângerea relațiilor de prietenie și de colaborare pe toate tărâmurile între țările de demonație populară, precum și între acestea și Uniunea Sovietică, bastionul păcii, democrație; și socialismului în întreaga lume, să consolideze astfel independența națională a țărilor de democrație populară și să grăbească mersul victorios al acestor țări spre socialism. Citând exemple de ipocrizie mârșavă, de demagogie troțchistă și de manevre șarlatanești ale clicii lui Tito, tovarășa Ana Pauker desvălue substratul politicii titoiștilor: „Ce urmărește banda lui Tito prin toate aceste măsuri nesăbuite? Numai să arunce praf în ochii clasei muncitoare și ai țărănimii muncitoare, să provoace haosul în aprovizionarea muncitorilor? Ceea ce urmărește șleahta de naționaliști iugoslavi este mult mai grav. Prin acțiunile lor ei compromit în mod conștient ideia construirii socialismului în Iugoslavia. In rostogolirea lor pe drumul prăpăstios, pe care l-au apucat, șarlatanii politici titoiști, și-au ferfențiat intr’atâta veștmântul troțchist pseudorevolutionar, încât azi apare limpede în fața tuturor goliciunea lor de burghezi naționaliști, de unelte imperialiste și doi ucigași ai comuniștilor — constată autorul articolului „Trădătorii socialismului”. I ★ Articolul redacțional „Fapta măreață și fără precedent a poporului sovietic” este închinat zilei de 22 iunie 1941, data atacului mișelesc SS Germaniei fasciste împotriva Mîrtinii Sovietice. Ziarul subliniază golffl. d$.,pe[e..boță]țîtfeji, consecventa, dusă de URSS, și amintește că atacând cu perfidie Țara Socialismului, Germania hitlerista și-a semnat prin aceasta sentința de condamnare la moarte. „Victoria în război, strălucitele succese obținute în refacerea și desvoltarea economiei naționale după război, dovedesc superioritatea orânduirii sociale sovietice, înțelepciunea și clarviziunea Partidului Bolșevic și a tovarășului Stalin, conducătorul întregei omeniri progresiste”, se arată în articol. Superioritatea politicii principiale sovietice este dovedită în mod concret de bilanțul ultimei sesiuni a Consiliului Miniștrilor de Externe prin care s-a ajuns la o înțelegere ce a avut drept urmare o destindere in situația internațională și care constitue un important pas înainte în reglementarea pașnică a problemelor postbelice. Articolul lui Donat Ferenc, membru al C.C. al Partidului celor ce muncesc din Ungaria — „Cooperativele de producție din Ungaria” — este închinat mișcării ce se desvoltă în prezent în țările de democrație populara și care constituie primii pași către colectivizarea agriculturii. Schimbările adânci survenite în viața politică și socială a țării au constituit baza necesară desfășurării acestei mișcări — subliniază tevasrului Donat. Creind condițiunile pentru desvoltarea cooperativelor de producție la sate, „în vara anului trecut Partidul celor ce muncesc din Ungaria a spus în mod deschis țăranilor că singura lor cale spre progres, fericire și bunăstare este trecerea de la gospodăria individuală la marea gospodărie cooperatistă. Crearea cooperativelor a mai fost favorizată și de organizarea stațiunilor de Stat de mașini și tractoare care încă in 1948 aveau 1200 tractoare iar la sfârșitul acestui an vor avea 3.000”, scrie tovarășul Donat. Analizând actualele probleme ale mișcării cooperatiste în satele ungurești, el constată că această mișcare are o bază solidă și sănătoasă. După verificarea cooperativelor ,numărul membrilor cooperativelor a sporit cu 17%, iar suprafața pământurilor cooperativelor a crescut. Mulți țărani declară de pe acum că la toamnă se vor organiza și ei în cooperative și este neîndoelnic ca până la toamnă numărul membrilor cooperativelor și suprafața loturilor de pământ ale acestora din urmă vor spori considerabil’" . In articolul „Crearea Federației Tineretului Comunist Italian”, Enrico Berlinguer arată dinamismul tineretului italian, care se ridică împotriva politicii lui de Gasperi, împotriva supunerii țării planurilor agresive ale imperialismului anglo-american. Autorul vorbește despre măsurile organizatorice ale Partidului Comunist Italian, măsuri privitoare la refacerea Federației Tineretului Comunist Italian (F.T.C.I.) . In articolul său „împotriva transformării Norvegiei într’o bază de atac a imperialismului american”, Egil ti.di al Partidului Comunist Norvegian demască politica cercurilor conducătoare ale Norvegiei, care acceptând „plănui Marshall” au arătat că aparțin lagărului imperialist. Prezentând date referitoare la subordonarea crescândă a economiei naționale a Norvegiei monopolurilor străine, autorul vorbește despre rezistența poporului norvegian față de politica de trădare națională, despre activitatea Partidului Comunist, care organizează aceasta rezistență a maselor populare. Cu ocazia celei de a 48-a conferință a partidului laburist englez care a avut loc recent, Harry Boiltt, secretar, general al P. C. Englez, a scris articolul „Socialismul” laburist în lumina conferinței de la Blackpool”. Analizând „planul” partidului laburist pe care conducătorii acestuia l-au adoptat la Blackpool, în ciuda voinței membrilor de rând, tov. Pollitt constată că acest plan „oricât de camuflat ar fi cu frazele demagogice folosite la Blackpool, urmărește rezolvarea contradicțiilor mereu crescânde ale capitalismului pe spinarea oamenilor muncii, deslănțuirea unei ofensive împotriva salariilor muncitorești, intensificarea exploatări muncitorilor și ciuntirea asistenței sociale. Leaderii laburiști preferă această politică unei politici care ar prejudicia interesele capitalismului, „Planul” conducerii laburiste se va lovi de o opoziție tot mai puternică a muncitorilor, după cum a dovedit-o recentul val de greve”. După conferința de la Blackpool în fața Partidului Comunist Englez se ridică mai mult decât oricând sarcina de a se apropia în mod just de membrii de rând ai partidului laburist, pentru a-i ajuta, să se convingă că nu se poate obține înfrângerea conservatorilor lui Churchill la apropiatele alegeri generale, dacă nu se pune capăt politicii conservatoare duse în mișcarea muncitorească și ca actuala desamăgire a maselor trebue transformată intr- o luptă activă pentru construirea de locuințe, pentru mărirea salariilor și pentru o politică care să garanteze pacea și să asigure drumul înainte spre socialism. In articolul „Manifestația antifascistă de la Paris”, Georges Cognion, membru al C.C. al Partidului Comunist Francez, vorbește despre rezistența poporului francez față de politica profascistă a guvernului francez și față de eșirile fasciste ale degaulliștilor. Hotărârea patrioților francezi de a lupta împotriva mizeriei, împotriva neofascismului împotriva primejdiei războiului s’a clar la demonstrația oamenilor cii din Paris, care a avut loc iunie. Un mare articol al lui M. Ma întitulat: „o coaliție agresiv; slujba unui imperiu agresiv”, mască planurile monopoliștilor Statele Unite, cari, cu ajutorul unelor blocuri, uniuni și pactrează să înfăptuiască crearea imens imperiu mondial, cum am cunoscut istoria și care să di toate continentele și toate ce< ce le leagă”. * Ziarul mai publică cuvântarea U Tse Dun ținută la sesiunea corni de pregătire în vederea convocării Consiliu consultativ politic și iniția despre lucrările de pregătire formarea guvernului de coaliție publicii Democratice Populare Ci Rubrica „Cronica de Partid” ci articolul lui Pietro Rossi despresele editării și difuzării publicațiii muniste în Italia și material despi mele conferințele voevodate ale dului Muncitoresc Unit din Polonia pre felul în care comuniștii din slovacia studiază rapoartele și roiile celui de al IX-lea Congres al Cehoslovac și despre cursurile pregătirea de propagandiști în P. al URSS și altele. Rubrica „Spicuiri din presă” și articole însemnate și interesante rute în presa comunistă din Re Italia și Polonia. Un scurt articol al lui Jack este consacrat procesului celor aducători ai Partidului Comunist ditere Unite, organizat de reacțio americani. Nota lui W. Peter „O provoi schumacheriștilor” demască dederile „grevei de la Berlin”, provoc. Schumacher și de ajutorii lui. Caricatura pictorilor Kucionsksi lată „Cine, ce drum urmează și duce acest drum” înviorează ultin gină a ziarului. Nr. 13 (40) Nr. 13 . A apărut în limbile rusă, română, german franceză și, engleză „Pentru Pace Trainică, Pentru Democrație Populară” i ,București, Organ,,al Biroului Informativ al Partidei Comuniste și Muncitorești cuprinde: UN AN DE LA PUBLICAREA REZOLUȚIEI BIROULUI I FORMATIV AL PARTIDELOR COMUNISTE ȘI MUNCITREȘTI ASUPRA SITUAȚIEI DIN PARTIDUL COMUNII DIN IUGOSLAVIA A. PAUKER: Trădătorii socialismului. J. .DUCLOS : Naționaliștii iugoslavi, agenți ai imperialului. b. DONAT : Cooperativele de producte din Ungaria- E. BERLINGUER: Crearea Federației tineretului comun italian. H. POLLT: „Socialismul“ laburist în lumina conferiii de la Blackpool. M. MARININ : O coaliție agresivă în slujba unui impe agresiv. G. COGNIOT: Manifestația antifascistă de la Paris- W. PETER: O provocare a schumacheriștilor. SPICUIRI DIN PRESA„ De vânzare la magazinele „Librăria Noastră““ și la toate chioșcul Lei 12.— In ultimul timp presa americană pălăvrăgește mult despre independența științei în Statele Unite și despre atitudinea ei pretins apolitică. E suficient să luăm cunoștință de faptele necruțătoare ale realității pentru ca acest mit al independenței și apolitismului științei americane să se risipească ca fumul, pentru ca să devină mai mult decât evident că în Statele Unite știința este o unealtă supusă a forțelor reacțiunii a monopolurilor capitaliste, care au militarizat-o și o pun în slujba țelurilor lor agresive. In pestrița și haotica rețea de instituții științifice din U.S.A. pot fi distinse trei grupe principale: laboratoarele de cercetări științifice ale trusturilor industriale, Universitățile și instituțiile științifice de Stat. Fiecare din aceste trei grupe de instituții științifice depinde de de antregul de monopolurile capitaliste și de politica capitalului financiar american. Să luăm de pildă laboratoarele științifice ale trusturilor industriale. După datele statistice oficiale, instituțiile științifice ale organizațiilor industriale, financiare și comerciale reuneau înainte de războiu mai mult de jumătate din numărul total al persoanelor care lucrau în câmpul cercetărilor științifice iar cheltuielile lor pentru lucrări de cercetare științifică reprezentau în anul 1938, peste 70% din totalul cheltuielilor făcute pentru știință. După cum se vede, încă până la al doilea războiu mondial monopolurile acaparaseră partea cea mai importantă a aparatului de cercetări științifice din USA. în anii celui de-al doilea războiu mondial dominația monopolistă asupra științei s’a întărit și mai mult. Monopolurile acaparează știința înainte de toate pentru a putea ține în mâinile lor progresul tehnicoștiințific, pentru a-1 îndruma și folosi după bunul lor plac "și în strictă conformitate cu interesele lor rapace. Monopolista „dozează” publicarea și aplicarea rezultatelor cercetărilor științifice în așa fel încât acestea să contribuie pe de o parte la realizarea de suprabeneficii și pe de altă parte să împiedice devalorizarea capitalurilor de bază. Este suficient să remarcăm că trustul de automobile „General Motors” a folosit în producție numai 1 % din patentele pe care le deținea iar pe celelalte le-a încuiat sub șapte lacăte pentru a nu le folosi nici în întreprinderile proprii și nici să permită altora folosirea rezultatelor cercetărilor științifice. Profesorul Robert Leand de la Universitatea din Columbia a caracterizat astfel aceste tendințe de desvoltare ale științei americane: „Știința a devenit o sursă de putere. Monopolurile care stăpânesc sistemul nostru social, aruncând câte un os gras câtorva învățați care execută sarcinile date de acestea, duc din acelaș timp în mod inevitabil la falimentul științei . Se înțelege că ar fi ridicol să așteptăm deja savanții care se găsesc în slujba directă a acestor monopoluri, „imparțialitate” și „independență” fața de politica acestora. Trebue subliniat că și in cele mai speciale domenii de cercetări, acești savanți nu au dreptul să-și publice lucrările lor fără aprobarea și cenzura prealabilă a conducerii trustului respectiv. Orice încercare, fie ea cât de timidă și de prudentă a unor astfel de savanți de a se manifesta împotriva politicii reacționare a monopolurilor și de a-și exprima simpatia fața de ideile progresiste atrage imediata denunțare a contractului, concedierea și includerea lor în „listele negre”. Universitățile și colegiile ocupă un loc de frunte în rețeaua de cercetări științifice a Statelor Unite. Ele pregătesc cadre pentru toate institutele de cercetări științifice și sunt în acelaș timp centre de cercetări teoretice. Concepția atât de răspândită în America după care știința în Universități, spre deosebire de laboratoarele de cercetări ale trusturilor industriale, ar fi independentă de politica monopolurilor este sau o profundă eroare sau o înșelăciune conștientă. Este suficient sa spunem că 20% din cele mai mari corporații din USA controlează direct consiliile științifice ale tuturor Universităților americane, care se găsesc astfel sub tutela directă a Wall-Street-ului. Influența monopolurilor se manifestă cu un cinism deosebit de deschis în domeniul științelor sociale. Monopolurile nu numai că nu se opun preocupărilor cu caracter de actualitate ale profesorilor ci dimpotrivă le încurajează, cu condiția însă ca toate lecțiile acestora precum și toate manifestările lor verbale sau scrise să fie îndreptate deschis în apărarea intereselor și politicii monopolurilor. Cine nu este de acord cu această politică este izgonit fără milă. Executând ordinele stăpânilor lor, președinții Universităților țin cuvântări reacționare asupra celor mai actuale probleme politice și economice. În jurul acestor cuvântări se face o deșănțată reclamă prin presă și radio care și ele la rândul lor se găsesc în slujba acelorași monopoluri. Lenin a dovedit demult, că o știință socială „imparțială” nu poate exista într’o societate sfâșiată de lupta de clasă și că știința burgheză va apăra întotdeauna, într’un fel sau altul, robia salariată. „A aștepta imparțialitatea științifică în societatea robiei salariate este o naivitate tot atât de stupidă ca și a aștepta imparțialitate din partea fabricanților micșorând beneficiile capitalului” (V. I. Lenin, Opere, vol. XIX, pag. 3). In momentul de față când USA a devenit forța conducătoare a lagărului imperialist, științele sociale ff; această țară sunt puse în întregime în slujba expansiunii imperialiste. In multe Universități americane au fost create cu fondurile monopolurilor așa numite institute de „cercetări”, care sunt adevărate cuiburi de instigatori la un nou războiu. Așa este de pildă Institutul investigațiunilor internaționale care a devenit unul din centrele geopoliticienilor americani, după care toată lumea trebue să devină spațiul vital al monopolurilor americane și care ridică în slavă războiul atomic și bacteriologic. Economiștii americani, care în marea lor majoritate sunt salariați ai trusturilor capitaliste, publică din ce in ce mai frecvent „teorii” mincinoase și respingătoare asupra inevitabilității unui nou război mondial, care de altfel, după aceștia, ar fi de dorit ca singur mijloc de a salva capitalismul american de crize și șomaj. Acești economiști, din ordinul direct al monopolurilor încearcă că convingă poporul american ră sporirea cheltuielilor pentru înarmări „stimulează ritmul afacerilor” iar cheltuielile pentru „planul Marshall” permit exportul șomajului dincolo de granițele Statelor Unite. Istoricii burghezi americani falsifică fără rușine, atât istoria Statelor Unite cât și istoria raporturilor internaționale, încercând „ să prezinte ..imperialismul” american ca un „binefăcător” al omenirii. Savanții americani, etnografi și sociologi se întrec în încercări de a revopsi în culorile naționale americane teoriile rasiste ale hitariștilor și de a otrăvi conștiința maselor cu această formă respingătoare a ideologiei fasciste. Ei propovăduiesc halucinațiile lor despre rasa aleasă anglo-saxonă, chemată să domine lumea întreagă, fac apel la accentuarea discriminării de rasă, justifică linșarea negrilor, terminarea indienilor, exploatarea fără milă a popoarelor coloniale. La răspândirea acestui venin al urii naționale, atât de prielnic monopolurilor își dau tot concursul mulți biologi americani, care în vederile lor se bazează pe principiile antiștiințifice ale geneticei neismanisto-morganiste. In ultimii ani, aparatul de Stat din USA se manifestă din ce în ce mai activ ca unealtă de oprimare și prigoană împotriva tuturor forțelor progresiste ale științei. Exemple citate de F. Landberg în cartea sa „Cele 60 de familii ale Americii” sunt bazate pe materiale dinainte de războiu. Ele par însă ca un joc de copii față de desmățul reacționar care domnește în momentul de față, față de prigoana la care sunt supuși astăzi oamenii de știință progresiști din USA. Nu este de mirare că savanții americani demisionează în masă din serviciile Statului, iar cei care sunt forțați să rămână în aceste servicii trăesc și lucrează într’o atmosferă de teroare ideologică insuportabilă. Un rezultat și mai nefast al influenței aparatului de Stat pentru desvoltarea științei americane și asupra lucrărilor de cercetare științifică îl are procesul de militarizare, în proporții neîntâlnite, a științei americane. O dovadă a acestui fapt o găsim în datele oficiale asupra cheltuielilor guvernului pentru lucrările de cercetare științifică din ultimii ani. De pildă, după datele raportului comisiei pentru cercetări științifice, care funcționează pe lângă Președinția Statelor Unite, în anul 1947—1948 guvernul USA a cheltuit din bugetul Statului 623.930.000 de dolari pentru cercetări științifice, sumă care nu include cheltuielile pentru cercetări și experiențe in legătură cu arma atomică. Din suma arătată, marina de războiu a primit 262 milioane dolari (42%) și armata de uscat 237 milioane dolari (38 °/«), cu alte cuvinte două instituții cu caracter militar au înghițit 80% din totalul cheltuielilor Statului în domeniul științei. Dacă mai ținem seama și de cheltuielile comisiei pentru energia atomică care reprezintă aproape 500 milioane dolari și care au fost folosite ei pentru desvoltarea armamentului, vedem că cheltuielilor pentru utilizarea științei în scopulizare este încă și mai mare. Așa după cum recu organul monopoliștilor americani, „Business știința americană a îmbrăcat haina militară, cum declară cunoscutul fizician american Mo, controlul organelor militare asupra științei nu că formează desvoltarea științei în USA dar „i este mai important, știința americană apare în lumii întregi ca făuritoarea de arme pentru un mai teribil războiu”. Scriitorul științific Angel scrie că „controlul rar asupra laboratoarelor duce inevitabil la boli tomice și la răspândirea intenționată a epidemii nu la abundența atomică și la stârpirea bolilor rumatul logic al științei militarizate este lagărizist de exterminare, cu camerele sale de gaz șj crematorii mecanizate și cu toate celelalte chiipi și mijloace de asasinare în masă. Dacă armanzește cercetările științifice veți obține armonii nu centrale energetice sau medicamente făcător minuni”. In America sunt mulți savanți care aspiră și cinstit să muncească pentru interesele păcii, greșului și democrației, pe care îi doare soarta ței, împinsă în impas de către capitalul mono american și de politica sa militarista. Dar apar savanții americani, din care mulți etalau nu de o atitudine liberalistă, a trecut deschis în lagărulitariștilor, dușmanii de moarte ai științei și cu Mulți alți savanți americani s’au integrat în banda cosmopolită a ,,Statului mondial” — culrul ideologic al luptei imperialismului american tru dominarea lumii și a ofensivei sale impotriv Venalității naționale și a independenței cele State. Acești savanți nu se dau înapoi de a cele mai mizerabile metode de șantaj și excres atomică. „Buletinul savanților atomiști” a făcut un apel pentru crearea „unui guvern mondial URSS și fără celelalte State socialiste” adică crearea unui bloc antisovietic, sub egida St Unite. Faptele citate sunt o dovadă limpede a prețul care îl merită pălăvrăgeala presei americane a așa zisei independente și imparțialități a științe Statele Unite. Aceste fapte sunt o dovadă că în USA se supune tot mai mult monopolurilor t cinre industriale și ultramilitariștilor, care urm să utilizeze știința pentru planurile lor aventu de dominare a lumii. ȘTIINȚA © IM STATELE UNITE IN SLUJBA MONOPOLURILOR ȘI MILITARIȘTILOR -------------------------------------------------------- de M. RUBINSTEIN —--------------------------------------------------—