România Liberă, iulie 1949 (Anul 7, Nr. 1491-1517)

1949-07-01 / nr. 1491

© •*N PAGINA 2-a % „ROMANIA LIBERA" La 1 iulie a apărut la București nr. 13 (40) al ziarului „Pentru pace trainică, pentru democrație populară” — organul Biroului Informativ al Partidelor comu­niste și muncitorești. In afară de artico­lele mari, care tratează problemele cen­trale ale situației internaționale, ale miș­cării muncitorești și ale vieții interne de partid, numărul conține o cronică variată, ecourile evenimentelor actuale, precum și ilustrații. ” Articolul de fond „Un an de la publicarea Rezoluției Biroului In­formativ al Partidelori Comuniste și Muncitorești asupra situației din Partidul Comunist din Iugoslavia” face bilanțul drumului rușinos de trădare, parcurs de Tito și clica acestuia. Articolul lui Jacques Du­­clos secretar al C.C. al Partidului Comunist Francez, intitulat „Națio­naliștii iugoslavi, agenți ai impe­rialismului” și articolul Anei Pau­ker, secretar al C.C. al Partidului Muncitoresc Român intitulat „Tră­dătorii socialismului” sunt consa­crate aceleași teme. Caracterizând însemnătatea Rezo­luției Biroului Informativ asupra situației din Partidul Comunist din Iugoslavia, articolul de fond men­ționează: „anul ce s’a scurs... a do­vedit în mod convingător că aceas­tă Rezoluție este un document is­toric al mișcării comuniste interna­ționale. Fiecare teză din acest do­cument este justă, iar documentul, în totalitatea sa, constitue un exemplu, de m­arxism-leninism crea­tor”. Sintetizând un vast material con­cret, articolul de fond arată în­semnătatea Rezoluției Biroului In­formativ și indică evoluția prin care a trecut grupul naționalist contrarevoluționar al lui Tito, în răstimp de un an. Rezoluția Biroului Informativ — constată articolul de fond — aver­tiza că în cazul când politica con­ducătorilor partidului Comunist din Iugoslavia nu va fi schimbată, ea va duce Partidul Comunist din Iugoslavia la pieire, iar Repu­blica Populară Iugoslavă va dege­­nera într-o republică burgheză obiș­nuită și va fi aservită de către statele imperialiste. Totodată, cri­tica Biroului Informativ preia toa­te condițiunile necesare pentru ca conducătorii Partidului Comunist din Iugoslavia să poată readuce țara în familia frățească a demo­crațiilor populare. Conducătorii Partidului Comunist din Iugoslavia n’au folosit însă po­sibilitatea ce l­ s’a oferit. Clica lui Tito s’a dovedit a fi o grupare de naționaliști burghezi înveterați, iar greșelile sale, asupra cărora atră­gea atenția Rezoluția Biroului In­formativ, nu erau pur și simplu greșeli ale unor oameni induși în eroare, ci o politică conștient con­trarevoluționară, antimarxistă, bur­­ghezo-naționalistă a unor dușmani ai clasei muncitoare, ai socialismu­lui, ai U.R.S.S. și ai întregului front comunist internațional. La început sub masca trăncănelii mincinoase cum că, critica Birou­lui Informativ ar fi bazată pe erori, clica lui Tito a trecut apoi tot mai deschis, pe poziția de adreptul duș­mănoase comunismului. Articolul de fond arată cum s’a confirmat jus­tețea tuturor tezelor cuprinse în Rezoluția Biroului Informativ. In relațiile internaționale, titoiș­­tii au sprijinit în realitate Pactul Atlanticului de Nord, îndreptat îm­potriva U.R.S.S și a țărilor de de­mocrație populară. Ca urmare a politicii titoiste de subordonare a industriei iugoslave capitalului anglo-american, Iugosla­via este supusă acțiunii legilor ca­pitalismului mondial și tuturor „bucuriilor” rezervate economiei ță­rilor marshallizate. Criza economică mondială a capitalismului, ce se apropie, va fi resimțită în toa­tă greutatea ei și de economia iu­goslavă. In interiorul țării clica lui Tito desfășoară o acțiune intensă de res­taurare a capitalismului în industrie și agricultură. Clica lui Tito folo­sește sectorul de stat al industriei, în vederea intensificării exploatării clasei muncitoare. La sate, națio­naliștii iugoslavi duc o politică de ruinare a țărănimii sărace și mijlo­cașe, ceea ce are drept urmare de­săvârșita subjugare a acesteia de către chiaburi Astfel, a fost con­firmată aprecierea asupra situației în satul iugoslav, dată de Rezoluția Biroului Informativ. Cramponându-se de putere, clica lui Tito își asigură cu perseverență un sprijin în interiorul țării. Acest sprijin îl formează, pe lângă chia­burîme și burghezia orășenească, aparatul militaro,birocratic­ și poli­țist umflat peste măsură și corupt de Rankovici, un aparat alcătuit din chiaburi și speculanți, din cetnici și ustași, din vechi funcționari de pe timpul monarhiei și din oameni de­căzuți moralicește. In acelaș timp clasa muncitoare din Iugoslavia —­ ai cărei cei mai buni reprezentanți sunt nim­­iți în chip bestial și aruncați în închisori — este lipsită de cele mai elemen­tare libertăți democratice și pierde tot mai mult cuceririle sale econo­mice și politice. Paralel cu monstruoasa sF rtifetaiar fi­ văzuta teroare polițistă de stfințiiii.Și împotriva nucleului de bază al Par­tidului Comunist din Iugoslavia, Tito și Rankovici au început să re­cruteze în partid, în ritm accele­rat, ustași și cetnici, chiaburi și speculanți, diversioniști, spioni an­­glo-americani, pe toți dușmanii co­munismului, ai Uniunii Sovietice, ai P.C. (b) al U.R.S.S., ai țărilor de democrație populară și ai Partide­lor Comuniste. In urma acestei activități mârșa­ve, Partidul Comunist oficial din Iugoslavia a fost transformat în­­tr-un aparat polițist auxiliar al lui Rankovici. Ceea ce titoiștii denumesc azi partid Comunist în Iugoslavia nu este partidul care a existat înainte Dar în lupta împotriva clicii bur­ghezo-naționaliste a lui Tito, în lup­ta pentru salvarea Iugoslaviei, co­muniștii și clasa muncitoare din Iu­goslavia își creiază din nou Parti­dul lor Comunist, partidul proletar, marxist-leninist, credincios tradiții ar internaționalismului proletar și , .­onțului comunist internațional. „Proletariatul iugoslav — se subli­niază în articolul de fond — atât din rândurile așa numitului P.C. Iugoslav, cât și din afara rânduri­lor sale, are destule forțe pentru a crea din nou un partid cu adevă­rat proletar, marxist-leninist”. Re­gimul anticomunist, antidemocratic, curat turcesc, instaurat d­e clica lui Tito în Iugoslavia nu este un re­gim trainic. Relevând că Rezoluția Biroului Informativ a avut un imens rol re­voluționar pentru întreaga mișca­re muncitorească internațională, articolul de fond subliniază: ,,S’a văzut odată mai mult că principalul criteriu care determină caracterul, ir evoluționa­r al oricărui partid pro­letar este atitudinea față de Uniu­nea Sovietică, față de P.C. (b) al URSS, deoarece acestea sunt in frun­­tea întregii mișcări proletare inter­naționale, în fruntea luptei împo­triva imperialismului, pentru pace și socialism”.­­ In articolul intitulat „Naționaliștii iu­goslavi, agenți ai imperialismului”, Jac­ques Duclos citează noi exemple care dovedesc că clica lui Tito a trădat în mod conștient și intenționat lagărul proletar democratic și că această­­ trădare era pregătită de­ mult. Dacă Iugoslavia ar fi condusă de oameni cinstiți care să caute să ser­vească cauza păcii — spune tov. Ducios — ea ar putea juca cu ajutorul URSS și al țărilor de democrație populară un rol însemnat în lagărul anti-imperialist. Insa nu acestea au fost intențiile clicii lui Tito. Recurgând tot mai des la acțiuni ostile față de URSS, clica lui Tito a căutat să o rupă cu lagărul antiimperia­­list, pentru a da Iugoslavia pe mâna im­perialiștilor. Numeroase fapte dovedesc justețea a­­cestei afirmații. „Nu încape îndoiala — scrie tovarășul Duclos — că serviciile de spionaj ale imperialiștilor au agenții lor în cercurile conducătoare din Iu­goslavia. Se naște atunci întrebarea: oare această stare de lucruri nu dăinuește de multă vreme? Noi știm de pildă că, la timpul său, tiranilor și franctirorilor d­in Trafila.­ *• '' ■‘Este %fîu? ipsa"1 că Chiurchilî'a arat cu totul altă atitudine față de Tito și dat fiind că bătrânul reacționar englez nu scăpa niciodată din vedere interesele reacțiunii, se naște întrebarea: ce ga­ranții i-a putut da Tito încă pe­­ alținei? Suntem îndreptățiți să presupunem că, în timpul războiului, Intelligence Ser­vice a avut agenți în anturajul lui Tito. Este neîndoelnic că trădarea fățișă a clicii lui Tito se pregătea mai de mult. Acum situația devine tot mai clară pe măsură ce guvernanții Iugoslaviei sunt nevoiți să lepede masca și să-și arate adevărata lor față de lachei și agenți ai imperialiștilor”.­­ In articolul tovarășei Ana Pauker se subliniază în mod special faptul că Rezoluția Biroului Informativ asupra situației din P.C.I. a ajutat Partidelor Comuniste și Muncitoreș­ti din țările de democrație popu­lară să identifice, să izoleze și să zdrobească pe purtătorii naționalis­mului burghez. „Naționalismul, ca­muflat sub frazeologie troțchistă de trădători ca Tito, Rajk, Rostov și alții, este demascat de Partidele No. 13 (4 ©) Comuniste și Muncitorești din ță­rile de democrație populară, drept cel mai rău dușman al securității, independenței naționale și înaintă­rii spre socialism a acestor țări”. Astfel Rezoluția Biroului Informa­tiv a ajutat Partidelor Comuniste și Muncitorești să asigure strângerea relațiilor de prietenie și de colabo­rare pe toate tărâmurile între țări­le de demon­aț­ie populară, precum și între acestea și Uniunea Sovie­tică, bastionul păcii, democrație; și socialismului în întreaga lume, să consolideze astfel independența na­țională a țărilor de democrație populară și să grăbească mersul vic­torios al acestor țări spre socia­lism. Citând exemple de ipocrizie mâr­șavă, de demagogie troțchistă și de manevre șarlatanești ale clicii lui Tito, tovarășa A­na Pauker desvălue substratul politicii titoiștilor: „Ce urmărește banda lui Tito prin toate aceste măsuri nesăbuite? Nu­­mai să arunce praf în ochii clasei muncitoare și ai țărănimii munci­toare, să provoace haosul în apro­vizionarea muncitorilor? Ceea ce ur­mărește șleahta de naționaliști iu­goslavi este mult mai grav. Prin acțiunile lor ei compromit în mod conștient ideia construirii socialis­mului în Iugoslavia. In rostogolirea lor pe drumul prăpăstios, pe care l-au apucat, șar­latanii politici titoiști, și-au ferfe­­nțiat intr’atâta veștmântul troțchist pseudorevolutionar, încât azi apare limpede în fața tuturor goliciunea lor de burghezi naționaliști, de unel­te imperialiste și doi ucigași ai co­­muniștilor — constată autorul arti­colului „Trădătorii socialismului”. I ★ Articolul redacțional „Fapta mă­reață și fără precedent a poporu­lui sovietic” este închinat zilei de 22 iunie 1941, data atacului mișelesc SS Germaniei fasciste împotriva Mîrtin­i­i Sovietice. Ziarul subliniază golffl. d$.,pe[e..b­oță]țîtfeji­, consec­venta, dusă de URSS, și amintește că atacând cu perfidie Țara Socia­lismului, Germania hitlerista și-a semnat prin aceasta sentința de condamnare la moarte. „Victoria în război, strălucitele succese obținute în refacerea și desvoltarea economiei naționale după război, dovedesc superiorita­tea orânduirii sociale sovietice, în­țelepciunea și clarviziunea Parti­dului Bolșevic și a tovarășului Stalin, conducătorul întregei ome­niri progresiste”, se arată în arti­col. Superioritatea politicii princi­piale sovietice este dovedită în mod concret de bilanțul ultimei sesiuni a Consiliului Miniștrilor de Exter­ne prin care s-a ajuns la o înțe­legere ce a avut drept urmare o destindere in situația internaționa­lă și care constitue un important pas înainte în reglementarea paș­nică a problemelor postbelice.­­ Articolul lui Donat Ferenc, mem­bru al C.C. al Partidului celor ce muncesc din Ungaria — „Coopera­tivele de producție din Ungaria” — este închinat mișcării ce se desvoltă în prezent în țările de democrație populara și care constituie primii pași către colectivizarea agriculturii. Schimbările adânci survenite în via­ța politică și socială a țării au con­stituit baza necesară desfășurării a­cestei mișcări — subliniază tevasru­lui Donat. Creind condițiunile pentru desvol­­tarea cooperativelor de producție la sate, „în vara anului trecut Partidul celor ce muncesc din Ungaria a spus în mod deschis țăranilor că singura lor cale spre progres, fericire și bu­năstare este trecerea de la gospodăria individuală la marea gospodărie co­operatistă. Crearea cooperativelor a mai fost favorizată și de organizarea stațiu­nilor­­ de Stat de mașini și tractoare care încă in 1948 aveau 1200 tractoare iar la sfârșitul acestui an vor avea 3.000”, scrie tovarășul Donat. Analizând actualele probleme ale­ mișcării cooperatiste în satele un­gurești, el constată că această miș­care are o bază solidă și sănătoasă. După verificarea cooperativelor ,numărul membrilor cooperativelor a sporit cu 17%, iar suprafața pă­mânturilor cooperativelor a crescut. Mulți țărani declară de pe acum că la toamnă se vor organiza și ei în cooperative și este neîndoelnic ca până la toamnă numărul membrilor cooperativelor și suprafața loturilor de pământ ale acestora din urmă vor spori considerabil’" . In articolul „Crearea Federației Tine­retului Comunist Italian”, Enrico Ber­­linguer arată dinamismul tineretului ita­lian, care se ridică împotriva politicii lui de Gasperi, împotriva supunerii ță­rii planurilor agresive ale imperialismu­lui anglo-american. Autorul vorbește despre măsurile organizatorice ale Par­tidului Comunist Italian, măsuri pri­vitoare la refacerea Federației Tineretu­lui Comunist Italian (F.T.C.I.) . In articolul său „împotriva trans­formării Norvegiei într’o bază de atac a imperialismului american”, Egil ti.di al Parti­dului Comunist Norvegian demască politica cercurilor conducătoare ale Norvegiei, care acceptând „plănui Marshall” au arătat că aparțin lagă­rului imperialist. Prezentând date referitoare la subordonarea crescân­­dă a economiei naționale a Norve­giei monopolurilor străine, autorul vorbește despre rezistența poporului norvegian față de politica de trădare națională, despre activitatea Parti­dului Comunist, care organizează a­­ceasta rezistență a maselor populare.­­ Cu ocazia celei de a 48-a confe­rință a partidului laburist englez care a avut loc recent, Harry Boiltt, secretar, general al P. C. Englez, a scris articolul „Socialismul” laburist în lumina conferinței de la Black­pool”. Analizând „planul” partidului la­burist pe care conducătorii acestuia l-au adoptat la Blackpool, în ciuda voinței membrilor de rând, tov. Pol­­litt constată că acest plan „oricât de camuflat ar fi cu frazele demagogice folosite la Blackpool, urmărește re­­zolvarea contradicțiilor mereu­ cres­cânde ale capitalismului pe spinarea oamenilor muncii, deslănțuirea unei ofensive împotriva salariilor munci­torești, intensificarea exploatări muncitorilor și ciuntirea asistenței sociale. Leaderii laburiști preferă a­­ceastă politică unei politici care ar prejudicia interesele capitalismului, „Planul” conducerii laburiste se va lovi de o opoziție tot mai puternică a muncitorilor, după cum a dove­dit-o recentul val de greve”. După conferința de la Blackpool în fața Partidului Comunist Englez se ridică mai mult decât oricând sar­cina de a se apropia în mod just de membrii de rând ai partidului labu­rist, pentru a-i ajuta, să se convingă că nu se poate obține înfrângerea conservatorilor lui Churchill la apropiatele alegeri generale, dacă nu se pune capăt politicii conservatoare duse în mișcarea muncitorească și ca actuala desamăgire a maselor trebue transformată intr- o luptă activă pen­tru construirea de locuințe, pentru mărirea salariilor și pentru o politică care să garanteze pacea și să asi­gure drumul înainte spre socialism.­­ In articolul „Manifestația antifas­cistă de la Paris”, Georges Cognion, membru al C.C. al Partidului Comu­­nist Francez, vorbește despre rezis­tența poporului francez față de po­­litica profascistă a guvernului fran­cez și față de eșirile fasciste ale de­­gaulliștilor. Hotărârea patrioților francezi de a lupta împotriva mize­riei, împotriva neofascismului împo­triva primejdiei războiului s’a clar la demonstrația oamenilor cii din Paris, care a avut loc iunie.­­ Un mare articol al lui M. Ma întitulat: „o coaliție agresiv; slujba unui imperiu agresiv”, mască planurile monopoliștilor Statele Unite, cari, cu ajutorul un­elor blocuri, uniuni și pact­rează să înfăptuiască crearea imens imperiu mondial, cum am cunoscut istoria și care să di toate continentele și toate ce< ce le leagă”. * Ziarul mai publică cuvântarea U Tse Dun ținută la sesiunea corni de pregătire în vederea convocării Consiliu consultativ politic și ini­ția despre lucrările de pregătire formarea guvernului de coaliție publicii Democratice Populare Ci Rubrica „Cronica de Partid” ci articolul lui Pietro Rossi despre­sele editării și difuzării publicațiii muniste în Italia și material despi mele conferințe­le voevodate ale dului Muncitoresc Unit din Polonia pre felul în care comuniștii din slovacia studiază rapoartele și r­oiile celui de al IX-lea Congres al Cehoslovac și despre cursurile pregătirea de propagandiști în P. al URSS și altele. Rubrica „Spicuiri din presă” și articole însemnate și interesante rute în presa comunistă din Re Italia și Polonia. Un scurt articol al lui Jack este consacrat procesului celor a­­ducători ai Partidului Comunist di­tere Unite, organizat de reacțio a­­mericani. Nota lui W. Peter „O provoi schumacheriștilor” demască dede­rile „grevei de la Berlin”, provoc. Schumacher și de ajutorii lui. Caricatura pictorilor Kucionsksi lată „Cine, ce drum urmează și duce acest drum” înviorează ultin gină a ziarului. Nr. 13 (40) Nr. 13 . A apărut în limbile rusă, română, german franceză și, engleză „Pentru Pace Trainică, Pentru Democrație Populară” i ,­­București, Organ,,al Biroului Informativ al Partidei Comuniste și Muncitorești cuprinde: UN AN DE LA PUBLICAREA REZOLUȚIEI BIROULUI I FORMATIV AL PARTIDELOR COMUNISTE ȘI MUNCIT­REȘTI ASUPRA SITUAȚIEI DIN PARTIDUL COMUNII DIN IUGOSLAVIA A. PAUKER: Trădătorii socialismului. J. .DUCLOS : Naționaliștii iugoslavi, agenți ai imperial­­ului. b. DONAT : Cooperativele de producte din Ungaria- E. BERLINGUER: Crearea Federației tineretului comu­­n italian. H. POLL­T­: „Socialismul“ laburist în lumina conferiii de la Blackpool. M. MARININ : O coaliție agresivă în slujba­­ unui im­pe agresiv. G. COGNIOT: Manifestația antifascistă de la Paris- W. PETER: O provocare a schumacheriștilor. SPICUIRI DIN PRESA„ De vânzare la magazinele „Librăria Noastră““ și la toate chioșcul Lei 12.— I­n ultimul timp presa americană pălăvrăgește mult despre independența științei în Statele Unite și despre atitudinea ei pretins apolitică. E suficient să luăm cunoștință de faptele necruțătoare ale realității pentru ca acest mit al independenței și apolitismului științei americane să se risipească ca fumul, pentru ca să devină mai mult decât evident că în Statele Unite știința este o unealtă supusă a for­țelor reacțiunii a monopolurilor capitaliste, care­­ au militarizat-o și o pun în slujba țelurilor lor agresive. In pestrița și haotica rețea de instituții științifice din U.S.A. pot fi distinse trei grupe principale: labo­ratoarele de cercetări științifice ale trusturilor indus­­triale, Universitățile și instituțiile științifice de Stat. Fiecare din aceste trei grupe de instituții științifice depinde de de antregul de monopolurile capitaliste și de politica capitalului financiar american. Să luăm de pildă laboratoarele științifice ale trustu­rilor industriale. După datele statistice oficiale, insti­tuțiile științifice ale organizațiilor industriale, finan­ciare și comerciale reuneau înainte de războiu mai mult de jumătate din numărul total al persoanelor care lucrau în câmpul cercetărilor științifice iar cheltuielile lor pentru lucrări de cercetare științifică reprezentau în anul 1938, peste 70% din totalul chel­tuielilor făcute pentru știință. După cum se vede, încă până la al doilea războiu mondial monopolurile acaparaseră partea cea mai im­portantă a aparatului de cercetări științifice din USA. în anii celui de-al doilea războiu mondial dominația monopolistă asupra științei s’a întărit și mai mult. Monopolurile acaparează știința înainte de toate pentru a putea ține în mâinile lor progresul tehnico­­științific, pentru a-1 îndruma și folosi după bunul lor plac "și în strictă conformitate cu interesele lor ra­pace. Monopolista „dozează” publicarea și aplicarea rezultatelor cercetărilor științifice în așa fel încât acestea să contribuie pe de o parte la realizarea de supra­beneficii și pe de altă parte să împiedice de­valorizarea capitalurilor de bază. Este suficient să remarcăm că trustul de automobile „General Motors” a folosit în producție numai 1 % din patentele pe care le deținea iar pe celelalte le-a încuiat­­ sub șapte lacăte pentru a nu le folosi nici în întreprinderile proprii și nici să permită altora folosirea rezultatelor cercetă­rilor științifice. Profesorul Robert Leand de la Universitatea din Co­­lumbia a caracterizat astfel aceste tendințe de des­­voltare ale științei americane: „Știința a devenit o sursă de putere. Monopolurile care stăpânesc sistemul nostru social, aruncând câte un os gras câtorva în­vățați care execută sarcinile date de acestea, duc din acelaș timp în mod inevitabil la falimentul științei . Se înțelege că ar fi ridicol să așteptăm deja sa­vanții­ care se găsesc în slujba directă a acestor mo­nopoluri, „imparțialitate” și „independență” fața de politica acestora. Trebue subliniat că și in cele mai speciale domenii de cercetări, acești savanți nu au dreptul să-și publice lucrările lor fără aprobarea și cenzura prealabilă a conducerii trustului respectiv. Orice încercare, fie ea cât de timidă și de prudentă a unor astfel de savanți de a se manifesta împotriva politicii reacționare a­­ monopolurilor și de a-și exprima simpatia fața de ideile progresiste atrage imediata denunțare a contractului, concedierea și includerea lor în „listele negre”. Universitățile și colegiile ocupă un loc de frunte în rețeaua de cercetări științifice a Statelor Unite. Ele pregătesc cadre pentru toate institutele de cer­cetări științifice și sunt în acelaș timp centre de cercetări teoretice. Concepția atât de răspândită în America după care știința în Universități, spre deosebire de laboratoarele de cercetări ale trusturilor industriale, ar fi indepen­dentă de politica monopolurilor este sau o profundă eroare sau o înșelăciune conștientă. Este suficient sa spunem că 20% din cele mai mari corporații din USA controlează direct consiliile științifice ale tuturor U­­niversităților americane, care se găsesc astfel sub tu­tela directă a Wall-Street-ului. Influența monopolurilor se manifestă cu un cinism deosebit de deschis în domeniul științelor sociale. Mo­nopolurile nu numai că nu se opun preocupărilor cu caracter de actualitate ale profesorilor ci dimpotrivă le încurajează, cu condiția însă ca toate lecțiile a­­cestora precum și toate manifestările lor verbale sau scrise să fie îndreptate deschis în apărarea intereselor și politicii monopolurilor. Cine nu este de acord cu această politică este izgonit fără milă. Executând ordinele stăpânilor lor, președinții Uni­versităților țin cuvântări reacționare asupra celor mai actuale probleme politice și economice. În jurul acestor cuvântări se face o deșănțată reclamă prin presă și radio care și ele la rândul lor se găsesc în slujba acelorași monopoluri. Lenin a dovedit demult, că o știință socială „impar­țială” nu poate exista într’o societate sfâșiată de lupta de clasă și că știința burgheză va apăra întotdeauna, într’un fel sau altul, robia salariată. „A aștepta im­parțialitatea științifică în societatea robiei salariate este o naivitate tot atât de stupidă ca și a aștepta imparțialitate din partea fabricanților micșorând be­neficiile capitalului” (V. I. Lenin, Opere, vol. XIX, pag. 3). In momentul de față când USA a devenit forța con­ducătoare a lagărului imperialist, științele sociale ff; această țară sunt puse în întregime în slujba expan­siunii imperialiste. In multe Universități americane au fost create cu fondurile monopolurilor așa numite institute de „cercetări”, care sunt adevărate cuiburi de instigatori la un nou războiu. Așa este de pildă Institutul investigațiunilor internaționale care a deve­nit unul din centrele geopoliticienilor americani, după care toată lumea trebue să devină spațiul vital al mo­nopolurilor americane și care ridică în slavă războiul atomic și bacteriologic. Economiștii americani, care în marea lor majoritate sunt salariați ai trusturilor capitaliste, publică din ce in ce mai frecvent „teorii” mincinoase și respingă­toare asupra inevitabilității unui nou război mondial, care de altfel, după aceștia, ar fi de dorit ca singur mijloc de a salva capitalismul american de crize și șomaj. Acești economiști, din ordinul direct al mo­nopolurilor încearcă că convingă poporul american ră­­ sporirea cheltuielilor pentru înarmări „stimulează ritmul afacerilor” iar cheltuielile pentru „planul Mar­shall” permit exportul șomajului dincolo de granițele Statelor Unite. Istoricii burghezi americani falsifică fără rușine, atât istoria Statelor Unite cât și istoria raporturilor internaționale, încercând „ să prezinte ..imperialismul” american ca un „binefăcător” al o­­menirii. Savanții americani, etnografi și sociologi se întrec în încercări de a revopsi în culorile naționale americane teoriile rasiste ale hi­tariștilor și de a o­­trăvi conștiința maselor cu această formă respingă­toare a ideologiei fasciste. Ei propovăduiesc haluci­națiile lor despre rasa aleasă anglo-saxonă, chemată să domine lumea întreagă, fac apel la accentuarea discriminării de rasă, justifică linșarea negrilor, t­­erminarea indienilor, exploatarea fără milă a popoa­relor coloniale. La răspândirea acestui venin al urii naționale, atât de prielnic monopolurilor își dau tot concursul mulți biologi americani, care în vederile lor se bazează pe principiile antiștiințifice ale gene­ticei neismanisto-morganiste. In ultimii ani, aparatul de Stat din USA se mani­­festă din ce în ce mai activ ca unealtă de oprimare și prigoană împotriva tuturor forțelor progresiste ale științei. Exemple citate de F. Landberg în cartea sa „Cele 60 de familii ale Americii” sunt bazate pe materiale dinainte de războiu. Ele par însă ca un joc de copii față de desmățul reacționar care domnește în momen­tul de față, față de prigoana la care sunt supuși as­tăzi oamenii de știință progresiști din USA. Nu este de mirare că savanții americani demisionează în masă din serviciile Statului, iar cei care sunt forțați să ră­mână în aceste servicii trăesc și lucrează într’o at­mosferă de teroare ideologică insuportabilă. Un rezultat și mai nefast al influenței aparatului de Stat pentru desvoltarea științei americane și asupra lucrărilor de cercetare științifică îl are procesul de militarizare, în proporții neîntâlnite, a științei ame­ricane. O dovadă a acestui fapt o găsim în datele o­­ficiale asupra cheltuielilor guvernului pentru lucrările de cercetare științifică din ultimii ani. De pildă, după datele raportului comisiei pentru cercetări științifice, care funcționează pe lângă Pre­ședinția Statelor Unite, în anul 1947—1948 guvernul USA a cheltuit din bugetul Statului 623.930.000 de dolari pentru cercetări științifice, sumă care nu in­clude cheltuielile pentru cercetări și experiențe in legătură cu arma atomică. Din suma arătată, marina de războiu a primit 262 milioane dolari (42%) și armata de uscat 237 milioane dolari (38 °/«), cu alte cuvinte două instituții cu caracter militar au înghițit 80% din totalul cheltuielilor Statului în domeniul științei. Dacă mai ținem seama și de cheltuielile co­­misiei pentru energia atomică care reprezintă aproape 500 milioane dolari și care au fost folosite ei pentru desvoltarea armamentului, vedem că cheltuielilor pentru utilizarea științei în scopu­­lizare este încă și mai mare. Așa după cum recu­ organul monopoliștilor americani, „Business­­ știința americană a îmbrăcat haina militară, cum declară cunoscutul fizician american Mo, controlul organelor militare asupra științei nu că formează desvoltarea științei în USA dar „i este mai important, știința americană apare în lumii întregi ca făuritoarea de arme pentru un­­ mai teribil războiu”. Scriitorul științific Angel scrie că „controlul rar asupra laboratoarelor duce inevitabil la boli tomice și la răspândirea intenționată a epidemii nu la abundența atomică și la stârpirea bolilor rumatul logic al științei militarizate este lagări­zist de exterminare, cu camerele sale de gaz șj crematorii mecanizate și cu toate celelalte chiipi și mijloace de asasinare în masă. Dacă arman­­zește cercetările științifice veți obține armonii nu centrale energetice sau medicamente făcător minuni”. In America sunt mulți savanți care aspiră și cinstit să muncească pentru interesele păcii, greșului și democrației, pe care îi doare soarta ței, împinsă în impas de către capitalul mono american și de politica sa militarista. Dar a­par savanții americani, din care mulți etalau nu de o atitudine liberalistă, a trecut deschis în lagăru­litariștilor, dușmanii de moarte ai științei și cu Mulți alți savanți americani s’au integrat în­­ banda cosmopolită a ,,Statului mondial” — cul­­rul ideologic al luptei imperialismului american tru dominarea lumii și a ofensivei sale impotriv Venalității naționale și a independenței cele State. Acești savanți nu se dau înapoi de a cele mai mizerabile metode de șantaj și excres atomică. „Buletinul savanților atomiști” a făcut­­ un apel pentru crearea „unui guvern mondial URSS și fără celelalte State socialiste” adică crearea unui bloc antisovietic, sub egida St Unite. Faptele citate sunt o dovadă limpede a prețul care îl merită pălăvrăgeala presei americane a așa zisei independente și imparțialități a științe Statele Unite. Aceste fapte sunt o dovadă că­­ în USA se supune tot mai mult monopolurilor t cinre industriale și ultra­militariștilor, care urm să utilizeze știința pentru planurile lor aventu de dominare a lumii. ȘTIINȚA © IM STATELE UNITE IN SLUJBA MONOPOLURILOR ȘI MILITARIȘTILOR -------------------------------------------------------- de M. RUBINSTEIN —--------------------------------------------------—

Next