Universul, mai 1889 (Anul 6, nr. 95-118)

1889-05-02 / nr. 95

Universul No. 95. Atunci, el se duse în camera lui și­ gl­obură crierii cu un revolver. Meyer, întâmplări din țară împușcat în gură Pândarul Pătru Isbăgia, voind a lua niște vite la obor de pe moșia din co­muna Pătulele, județul Mehedinți, ale mo­canului Grigoriu, fiind neînvoite cu pro­prietarul respectiv, ambii s’au luat la luptă și în învălmășeală pușca pândaru­­lui descărcându se a lovit pe mocan prin gură, remâind pe dată mort. Gasul s’a co­municat parchetului. Arsă Copila Maria, în etate de un an și pa­tru luni, fiica lui Neculai N. Costea, din comuna Sascut, județul Putna, în lipsa părinților din casă, jucându-se pe lângă foc, i s’au aprins hainele, arzând atât de grav încât a încetat din viață. Grindină Cu ocazia unei ploi cu furtună, a căzut grindină în comunele Ianeșri, U­iești, Co­­jocaru, Mogoșani, Mătăsaru, Gura-Șuții, Perșinari, Speriețeni­, Șuța-Seacă, Picioru­­de-Munte, Dragodana-Cuparu și Grecii, județul Dâmbovița, de mărimea bobului de porumb, causând forte mici stricăciuni la pomi, răsadurilor de tutunuri și gră­dinilor de zarzavat; iar la comuna Gura- Șuții, unde grindina a fost mai desă, a causat órecari stricăciuni la rapiță și la grâu, înecată. Prunca Ileana, în etate de 4 luni, fiica lui Nicolae Stoica, din comuna Valea-Popi, județul Muscel, fiind lăsată în casă cu soră­­sa d’ânteiu, luă un mic ciob de farfurie ca să se jóce cu el și, scăpând’! pe gât, s’a înecat. Părinții, de­și au isbutit a scote acel ciob, copila a încetat din viață.­ ­ Inundație în Roman Căzând o ploae torențială asupra Ro­manului a inundat str. Podu Vechiu dis. I. Cauza provine de la astuparea canatu­rilor de pe șoseaua statului. Primăria în unire cu poliția a luat mă­suri urgente pentru impedicarea lățirii răului, deschizând o scurgere provizorie. Apele Căruțașul Costachi I. Varian, din Galați, a plecat cu ghiociul său cu patru mocani cari au­ oi în Basarabia, pe șoseaua na­țională ce merge la Prut. Aproape de can­tonul No. 3, dând cu ghiociul afund în apa ce a rupt soseaua, cât pe ce erau să se înece, dacă nu erau niște căpitani, ce veneai­ cu o dubă de la gura Prutului. Căruțașul s’a întors înapoi, iar mocanii luând o dună (luntre) s’au dus în Basa­rabia. Se constată că apele cresc mereu. Copii lepădați Citim în „Galații“ . Un domn gi o dómna necunoscuți tre­ceau în trăsură pe piața Regală. Ajun­gând în colțul strada Brașoveniei, scobo­­rîră din trăsură doi copii, o fată de vre­o trei ani și un băiat ca de 8 luni, pe tro­tuar, și plecară. Un sergent de stradă ți­nea băiatul în brațe în piață. Copiii e­­rau curat îmbrăcați și după fată, care nu știa de­cât românește, par­că sunt a­­mândoi români. După o așteptare de 3 ore, părinții nu s’au întors, dovadă că ei au avut intențiunea să lepede copiii. Nu știm dacă poliția a telegrafiat la gară și la vapor, căci personele păreau străine de oraș. — * — Curier judiciar Nebuniile unei march­ise Câți­va furnisori neachitați, din Paris, s’au adresat justiției în contra marchisul d’Avalay, forte cunoscută în înalta aris­tocrație parisiană și născută dintr’o fami­lie nobilă în vremea restaurației. In vârstă de 25 de ani, blondă și fru­­mosa, d-ra de Mercy se căsătoria, în 1883, cu d. Eduard Josef Hubert Maria d’Avaray, care, personal, n’avea mare avere. Prin contractul de căsătorie, soțul își constituia ca zestre suma de 2500 de franci ca haine, rufe, giuvaeruri, mobile și instrumente de muzică. Intr’adever, în afară de contract, d. și d-na d’Avaray, tatăl și mama soțului a­­sigurau căsniciei locuința în casa lor din strada Saint-Germain. Ei se angajau, apoi, să plătească fiului lor o rentă anuală de 20000 de lei. Din partea lor, d -na și d-na de Mercy dădeai­ provizoriu­ fiicei lor o sumă de 25000 de lei. Veniturile tinerilor căsătoriți se ridicau­, deci, la 45.000 de lei, asupra cărora so­țul consimți să se preleveze 10.000 de lei, cari trebuiau să slujască în fie­care an pentru gaterele neveste­sei. Dar marchiza era iubitoare de lux; ea băgă de seamă în curând că veniturile nu îî erau suficiente; ceru alți bani de la bărbatu seu, care nu vor să-l dea. Ea luă, atunci, pe credit. Ca să scape de morala pe care bărba­tul­­ l-o făcea pentru datorii, ea plecă în călătorie în Anglia. Plecând, primi de la bărbatul sei 50.000 franci, 30.000 destinați pentru călătorie, 20.000 pentru plata creditorilor. Marchisa plecă din Franța, dar uită se și achite creditorii. Din Milan, trimise marchisului o scri­­sore în care-i spunea că pe drum îi se furaseră 20.000 lei. Marchisul se-ncercă în zadar să intervie ca să ceară o cerce­tare, prin ambasadorul Italiei. — Ele­n a­­vură sfârșit. Pe la sfârșitul anului 1887, marchiza de Avaray se intorne la Paris. Barbatu­séu nu voi s’o mai primescă în domiciliul conjugal. Nici părinții ei nu voi să se știe de densa. Intre acestea, obținu, în lipsă, separa­ția de corp și în Aprilie 1888 trebui să se proceadă la lichidarea comunității. Ceea ce cheltuise marchiza se ridica la 260500 lei, din cari lua 140000. Marchizul îi ră­mânea dator cu 126.500 lei. îndată ce se știu de lichidare, chitan­țele curseră. Se dovedi că marchiza cumpăra pe săp­tămână câte 11 pălării, în valore de 1580 fr. In fie­care zi își făcea câte o rochie. Bărbatul zise că nu pute plăti el toată datoria, căci nu autorizase cheltuelile. Tribunalul a declarat pe bărbat răspun­zător de datoriile nevestei, sub cuvent că ar fi trebuit s’o reție acasă și s’o puie sub cheie, căci o știa zevzâcă. La noi se zice : „Turcu plătește“. Tribunalul din Paris zice: „Bărbatul plătește“ ! Și se vă mai însurați... — D. Vasile Brezeanu, actual prim­­grefier pe lângă înalta curte de justiție și casațiune, în postul de șef al serviciului contencios din cancelaria eforiei, în locul d­lui Gr. Gellian. * D. Grigore D. Genuneanu s’a numit polițaia al orașului Râmnicu-Vâlcea, în locul d-lui Ion Alexandrescu, demisionat. Acte oficiale * D. N. C. Dimitrescu s’a numit în postul de grefier­ comptabil clasa II în serviciul penitenciarilor centrale, în lo­cul d-lui A. Artimescu, demisionat. * S’au numit în funcțiuni pendinte de eforia spitalelor civile din București, per­­sonele următore: — D. Aristid Pascal, decan al facultă­­ței de drept din Bucuresci și fost decan al ordinului advocaților, în postul de ad­vocat al eforiei, în locul d-lui G. Anghe­­lescu." — D. Radu Emanoil Crețulescu, licen­țiat în drept de la facultatea din Paris, în postul de advocat, tot la acea eforie, în locul d lui N. Brezeanu. Un mare scandal în harem Zilele trecute, un mare scandal s’a pe­trecut în Constantinopole. Prințul Regal, frate al Sultanului, moș­tenitor presumtiv al tronului, s’a amorezat nebunește de o fată frumósă, dar de mo­ravuri agare. Neputând să’șl satisfacă patima din causa prea puținei libertăți (căci locuind în palatul imperial, el se află sub prive­gherea imediată a fratului eeü și nu’și póte părăsi reședința nici chiar pentru cea mai mică plimbare, fără o autoriza­­ție specială), avu ideea de a introduce obiectul flacărei sale chiar în Palat, în haremul său particular. Dar făcuse socotela fără gelosia femei­lor sale legitime, cari protestară la Sultan. Acesta dete poruncă să se isgonească noua venită, cu tote rugăciunile și împo­trivirea prințului, și porunci acestui din urmă să nu iasă din apartamentele sale până la un nou ordin. Acest mic incident de familie a causat o viuă emoțiune printre musulmani. Bătrânii turci retrograzi și fanatici a­­probă forte mult pe Sultan că face a se res­pecta chiar prin mijloce așa de violente față cu un frate gi cu un moștenitor presumtiv „sânțenia haremului împărătesc;“ dar ti­nerii, noua generație, găsește că este o prea mare severitate pentru prințul, care e om înainte de tate, și care, ca musul­man, pate să’și ia ori­câte femei pof­tește. Un exposant rus pierdut in Paris Comisarul de poliție al cuartierului Ha îelor a primit marți după prânz vizita unui tânăr strein care ’i-a făcut, într’o franțu­­zescă barbară dar totuși intelegibilă, de­clarația următore : — Domnule, sunt exposant la secția rusă la Paris. Pentru a fi față la deschi­derea Exposiției Centenarului, venind din provincia Caucasului, am tras la un ho­tel pe care ’mi-a fost cu neputință până acum să’l regăsesc, de­ore­ce nu cunosc decât forte imperfect capitala d-vostră. ’Mi-am lăsat în acest hotel bagajele și hainele mele. SiAu­ absolut pierdut în Pa­ris. Neputendu’mi găsi aseră hotelul la care trăsesem întâia, am fost nevoit să petrec noptea într’o casă mobilată din strada Moresquieu. Tânărul exposant, care se numește Ra­fail Sigalia, neputând da nici o indicație asupra situației hotelului unde­­ și-a depus bagajele, d. Véron s’a văzut silit să i tri­motá pur și simplu la biuroul cercetări­lor, de la prefectura poliției. Agenții de la Serviciul hotelurilor și garniurilor au fost însărcinați să caute hotelul la care a descins d. Rafail Sigalia. Isprăvile unui brigand indian Cu tote că deja aprópe un secol și ju­­mătat a trecut de când Enghitera ’și-a stator­nicit stăpânirea sa asupra Indiei, s’ar înșela amar cineva dan.’ar crede că ordinea și pacea domnesc acolo fără întrerupere sau tulburare. Fără a vorbi de expedi­țiile ce se reînoiesc neîncetat contra tri­burilor prădalnice de la fruntarii, brigan­dajul bântue grozav în provincia de curând cucerită a Birmaniei-de-Sus. Iată un exemplu pitoresc luat dintr’o sută : Un ofițer de poliție, cu un detașament de agenți, era în urmărirea unui brigand faimos, numit Tantia Rheel. Se oprește cu oamenii săi lângă una din vizuinele favorite ale lui Tantia și tri­mite să i se aducă, un bărbier. " Un individ se prezintă cu acest titlu, îl pune șervetul și începe su-l rază, nu fără a flecari în acelaș timp, după obi­ceiul confraților §și din tote timpurile și din tote țările. Se vorbește de Tantia: „Ad ! esclamă bărbierul, numai eu aș putea să arăt mijlocul de a’l prinde cineva. — Și cum, mă rog ? întrebă polițistul, interesat. — Făcându’l lui ceea ce am să’ți fac d tale.“ Și tac de de­o­dată vârful nasului o­­fițerului. Apoi adaogă : — „Eu sunt Tantia !“ Și, făcând o săritură afară fuge pe câmp și englezii alergă și acum du­pă el, Îmi rara poșta Apropo de trei luni principesa de Co­­rona văduva Stefania a lipsit din Viena. Acum se vorbește că înalta domnit­are să sosesca joi în 16 i. c. la Luxemburg. Principesa de Coronă va veni dimpreună cu fiica ei Arh­iducesa Elisabeta și va fi însoțită de marele măiestru de ceremonii Bellegarde, de contesa Sylva-Tarouca și contesa Széchenyi. Principesa de Coronă Stefania are de gând se petre­că peste va­ră în Luxemburg.* * * Reichstagul a votat ultimele articole ale legii asupra asigurărilor lucrătorilor. Dis­­cuțiunea în a doua citire se va în­chide. In ședința viitore, ce se va ține în Main­, va începe a treia citire care va ține până la 18 Main. E probabil că închiderea sesiunii se va face la acesta dată. * îfe * Camera franceză va relua ședințele sale la 14 Maiü. Ministrul va cere prioritatea pentru discuțiunea bugetului.* ? * * Ziarul „Paris“ anunță că guvernul va examina marțea viitare proiectul elabo­rat de Banca de Scont, care tinde a pro­cura d-lul Brunet, lichidator al societății Panames, resursele necesare pentru între­ținerea lucrărilor în timpul ce exige stu­diile care au de obiect constituirea unei n­oi societăți. Acest proect ar consista într-o emisiune de 1.500.000 bonuri a 25 fr. cu loturi, rambursabile 100 fr. după 75 de ani. E­­misiunea ar procura 37 milione 1Jt) din cari 16 milione ar fi împrumutate Com­paniei Panames.* * * Principele regal al Greciei se va duce în curând la Berlin să viziteze pe îm­paratesa Frederica și pe logodnica sa. * * * Un armean a fabricat un nou­ model de pușcă sistem Martini, esențial prefecțio­nat. Noua armă, examinată și aprobată de o comisiune militară, a fost presintată sultanului.* * * D. Durnovo, senator, e numit gerant al ministerului de interne din Rusia conservând în același timp funcțiunile sale de director al cancelariei particulare a împăratului pentru stabilimentele de bine­facere și de instrucție supuse direcțiunii suverane, pre­cum și cele­l­alte funcțiuni și demnități. Serbările Expoziției Ni se telegrafiază din Paris cu data de 11 Maiu . Un banchet de 650 tacîmuri a avut loc în timpul serei,la Hotel de Ville ; el fusese organizat de către consiliul muni­cipal în onorea d-lui Carnot. D. Carnot, mulțumind președintelui Con­siliului municipal pentru cuvintele sale de bună­venire a zis, vă mulțumesc că­­ mi-ați dat ocasie să salut cu d-v. pe toți 0speții noștri, francezi și Etreini, și de a face omagiu tuturor acelora cari au con­tribuit la splendarea exposiției. Printre acești colaboratori, se afli și orașul Pa­ Marți, 2 (14) Maiu 1889 zis care a luat parte cu îndestulare la sforțările încoronate de un succes fără precedent. Acestă admirabilă cetate, de care avem dreptul să fim mândri, acest stup al lucrului, care nu se lasă a fi por­nit de niște agitațiuni sterile nici să se intorcá de la pacinica sa labóre, ace­stă po­pulație a Parisului pate revendica o bună parte a recunoștinței nóstre. Sarcina sa nu e încă sfârșită, dar acela care îl remâne­­ de îndeplinit îi va fi ugurat, căci respunde geniului cetății, primitóre și ospitalieră. Tóte poporele vor găsi în Paris această cordialitate simpatică ce face din el așa iute pentru străini o patrie nouă; oaspe­ții noștri nu ne vor părăsi fără a aduce cu dânșii adânca convingere că Francia lucrează la menținerea păcii lume­ și la înfrățirea popoarelor. D. Carnot ridică în urmă un toast. Printre miniștri se observă miniștrii României, Greciei și Serbiei. ACCIDENT ÎNGROZITOR 10 Morți Se telegrafiază din New-York . In mina de cărbuni din Casca­ William s’a petrecut un teribil accident. Lanțuri­le ascensorului, pe când zece lucrători se coborau în mină, s-au­ rupt. Ascenso­rul a căzut la o adâncime de 500 metri, cu o repeziune spăimântătare. Toți lucră­torii din ascensor au murit. Sinucidere la 10 ani Ni 69 scrie din Berlin : Un fapt din cele mai curioase și mai mișcătoare s’a petrecut ieri. Un copil de 10 ani fugea de câtă­va vreme de la școlă. Părinții fiind înștiințați, îl deferă o aspră corecțiune și tatăl său îi spuse alaltăieri că a doua zi avea să-l ducă el însuși la școală. Erl, copilul dispăruse. I­ căutară peste tot locul și în sfîrșit îl găsiră spânzurat în pod. O milionară călugărița Societatea înaltă din New-York e vin emoționată de hotărîrea unei tinere fete, anume Drexel, de a intra în mănăstire. Fata e tânără, forte frumosă și are o zestre de 4 milione dolari, adică 20 mi­lione lei. Nu se cunosc motivele acestei stranii hotărîri. Greva frânărilor 250 de case de grâne, dintre cele mai importante, din Ungaria, au refuzat să ieie parte la târgul de grâne din Viena. O mulțime de alte refuzuri se așteaptă. E o grevă ne mai pomenită. ȘTIRI S’au numit membri în consiliul de ad­­ministrațiune al regiei monopolurilor Sta­tului, în locurile rămase vacante de la 1 Ianuarie 1889, prin eșirea membrilor că­zuți la sorți : D-nul Andreiu Ionescu, licențiat în drept, vechiu consilier la curtea din București, Gh. Misail, vechiu secretar general al mi­­nisterului de justiție și Const. Brezoianu, vechi­ inginer la ministerul lucrărilor pu­blice.­­ Doi indivizi au fost arestați de poliția Capitalei, pentru că se încercau să pue în circulație mai multe monede de plumb, dându-le drept de argint. & Niculai Leon Dicescu, român din Ba­sarabia, condamnat la marte în procesul inculpaților pentru propagandă făcută de junimea studiasá din Kiev sub domnia împăratului Alexandru al II, a murit su­bit de ruptura unui anevrismu în Ploești. Acest patriot român se bucura de cele Luni. 60 AMORUL ARCHIDUCELUI RUDOLF BAU DRAMA DIN CASTELUL MEYERLING Roman istoric contemporan de mare sensațiune. XXXII Secretul El­fr­idei Echipagiile plecară. După ce se întorse în odaia în care avusese loc consiliul, principele Kaminski se apropie de o ușă, și o deschise. In odaia vecină, pe un fotoliu înalt a­­prope de ușă ședea un domn bătrân care părea învâlit într’o manta largă. Nu încăpea îndoială că acest om au­zise tot ce se vorbise. — V’am făgăduit, monsiniore, că veți auzi tot așa de bine ca și când ați fi a­­sistat la consiliu. Mi-am ținut promisiunea? — Da, am auzit tot, răspunse bătrâ­nul. De ce atâta ură colib­a baronesei, care pate se ne aducă servicii și ne va aduce ? — N’au încredere în baronesă, pentru că nu vrea să asculte. — Baronesa va face servicii fără să știe ea însăși. Ea trebue cruțată, asta e părerea mea. — Me tem, monsiniore, că n’e se reu­șesc se-l conving. — Atunci lasă-l să hotărască ori ce vor voi. Cu hotărîri nu se schimbă nimic. In lupta asta, baroneasa va rămâne învingă­toare, mulțumită puterii pe care a câștigat-o asupra principelui. Să lăsăm dar lucrurile se-și urmeze liber cursul. De oprit nu le putem opri! XXXIV t­rădarea După urîta și furtunoasa noapte, urmă o zi frumosă de primă­vară. Principele Rudolf se sculase de la masă și se întorsese în apartamentul său; toc­mai își aprinsese o țigară, când ușa se întredeschise și un cap de fată se ivi— era Pepi. — Cauți pe Ianoș? o întrebă prințul. — Nu, alteță, îmi dați voie să intru ? — Al să-mi spui ceva ? Intră ! Pepi intră repede și îngenuchiă la pi­­ciorele lui Rudolf. — Cine te a trimes ? Stâpână-ta ? — Nu , ea nici nu știe că sunt aci. Și nici nu trebuie să afle nimeni! Am fost la baronesa, dar n’am găsit o, de aceea trebuia să vin aci. — Ce s’a întâmplat, Pepi ? De ce ești așa de mișcată? — O priej­die ce amenință ! — Pe mine? — Și pe baronesa ? — Ce anume ? — Alteță, s’a făcut o întregă conspi­rație contra baronesei și a Alteței vostre. Principele începu a rîde. — Așa grav nu cred să fie ! Dar de unde ai aflat despre asta? — Am ascultat la ușă. — Am ascultat la ușă? Nu știi că asta nu e frumos ? — Nu ascult de­cât când e în intere­sul baronesei ! — Se vede că o iubești mult ? — Și pe alteța vostră ! — Uite! zise Rudolf rîzând. Și eu nu știam nimic! Dar între vechi cunos­cuți ca noi, e permis. Și despre ce este vorba ? — Despre un complot! — Ce spui ? — Toți sunt dușmani neîmpăcați ai ba­ronesei­ și ai alteței voastre. — Cine sunt ? — Mai ântâi stăpâna mea, prințesa Ca­­merata. — Al­te !­uî­te ! Asta n’o știam ! — Apoi contesa Argeny. — Și ea ? — Contele Thumberg. — La asta mă așteptam. Pe conte îl muncește gelozia. Dar omul acesta mi-e indiferent. — Băgați de seamă, alteță ; tocmai el e cel mai periculos. Mai e apoi princi­pele Kaminski. — Kaminski ? Nu se pate. Pepi­­te ai înșelat ! — L’am vezut cu ochii și sunt foarte sigură. Mai e gi contele Vestici. — Asta se pate. Și ce vor oamenii aștia ? — E o conspirație, alteță. Noaptea tre­cută s’au întâlnit cu toții în ascuns la cas­telul principelui. • — Afară din Viena, la principele Ka­minski ? — Da, și toți au fost față afară de con­tele Vestici. — Noaptea ? — Da, pe la miezul nopții. La nopte au iarăși întrunire. — Tot în castelul principelui ? Am se mé duc călare și am să asist gi eu. — N­u se puteți intra, alteță. — Agi vrea se văd asta! — Vă jur că poarta nu vi se va des­chide, sau se va deschide numai după ce conspiratorii vor fi fugit. — Atunci ce e de făcut? — Conspiratorii au un cuvânt de trecere: nu intră în castel decât acel care îl dau la poartă.­­A — Cunoști lozinca? — Da, alteță. Lozinca este: Viena și Pesta. (Va urma).

Next