România Liberă, septembrie 1949 (Anul 7, Nr. 1543-1568)

1949-09-01 / nr. 1543

PE STRADA SĂLCDȚEI ARDE LUMINA... Frumoasă este astăzi strada S­ăl­­cuței! Și asta se datorează numai muncii pe care au depus-o cetățenii de pe această stradă. Mai acum o lună de zile, când o mână de muncitori harnici s’au gân­­dit să dea o înfățișare mai arătoa­­să străzii lor, unii i-au privit cu mirare. Alții cu neîncredere. „Cum o să putem noi, numai cu puterile noastre, să pavăm trotuarele, să a­­liniem gardurile, să nivelăm strada și mai ales să instalăm lumina elec­trică!” — spuneau aceștia din urmă. Luând legătura și urmând indica­­țiile Organizației de Partid din car­­tier, cetățenii din strada Sălcuței au văzut încetul cu încetul că fru­­moasa lor inițiativa, începe să prin­dă viață. Și-au dat seama că prin munca și donațiile fiecăruia vor reuși să înfăptuiască una din vechile lor dorinți. De aceea, în orele libe­­re, oamenii muncii din acest cartier ieșeau la muncă voluntară, lucrând cu râvnă și dragoste. Rezultatele nu au întârziat să se arate. Numai după 30 de zile, timp în care s’au prestat 1870 ore de muncă voluntară, au putut fi ter­­minate toate lucrările pe care ce­tățenii din acest cartier și le-au propus să le realizeze. Inaugurarea străzii Sălcuței, care a avut loc zilele trecute, a fost o zi de mare sărbătoare pentru locuitorii cartierului București-Triaj. Rodul muncii lor este o stradă nouă, de nerecunoscut față de ceea ce era nu­­mai cu o lună în urmă. Se gândeau cu­ toții la noroiul care nu se mai usca pe strada lor, la casele m­ele ieșite până în mij­locul străzii de nu lăsau loc de trecut nici pentru o căruță, iar altele retrase în fundul curților, la întunecimea ce învăluia strada o­­dată cu venirea nopții. Astăzi, datorită muncii lor, strada este dreaptă dintr’un capăt la celălalt, cu gardurile aliniate și văruite. Verdele pomilor se îmbină plăcut cu albul proaspăt al ulucilor­ iar pe o parte a străzii, sunt stâlpii pe care este­­ instalată lumina electrică. Urmând exemplul vecinilor lor din strada Sălcuței, cetățenii din strada Plopului au început și ei tot prin muncă voluntară să-și transforme strada. Iată-l pe muncitorul ceferist Ghiță Dumitru, care a venit săj a­­jute pe tovarășul său de lucru Bon­doc Grigore la reparatul gardului. Maria Sebastian Continuare în pag 6 col. 4 £ CBC ANUL VI Nr. 1543 C. 8 PAGINI 4 LEI Taxa de francare plătită în numerar cu nf. aprobării Direcțiunii Generale P. T. T. 108.828, 16 Septembrie 1944,. Doi 1 Septembrie 1949 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA ABONAMENTE: încep la 1 și 15 ale lunii București, Str. Constantin Mills 5­7-9 r— 1 lună lei 120 SALARIAȚI ȘI STUDENȚI: ---- REDACTOR RESPONSABIL Centr. tel. 6.34.93 - 6.34.94 - 6.34.95 — * I an lei 1400 * I lună lei 100 * — NICULAE BELLU Cont. Cec Pental Nr. 7796 t _______________SERVICIUL ABONAMENTE TEL. 5.21.21_______________ __________________________________ iiiiiiii CONCERT DE MUZICĂ POPULARĂ ROMÂNEASCĂ LA MOSCOVA MOSCOVA, 31. (Agerpres). _ In ziua de 30 August, a avut loc în ma­rea sală a clubului muncitorilor fe­roviari din Moscova, un concert de muzică populară românească, execu­tat de orchestra Institutului de Fol­clor din București. Asistența compu­să din muncitori de la căile ferate din Moscova și funcționari ai ministeru­lui comunicațiilor din URSS, umplea sala până la refuz. înainte de înce­perea programului, orchestra a fost salutată de Spirid­ova în numele Consiliului central al sindicatului muncitorilor feroviari din URSS. Muzica populară românească s’a bu­curat de un mare succes, publicul a­­plaudând îndelung bucățile execu­tate. DUPĂ ETAPA HOTĂRÎTOARE DE MUNTE KATOWICI-ZAKOPAN E ECHIPA REPUBLICII ȘI MARIN CONTINUA SA CONDUCĂ POPULARE ROMANE NICULESCUI IN „TURUL POLONIEI“ ZAKOPANE. (Prin telefon).­­ Cea de a noua etapă a Turului ci­clist al PolOniei s’a alergat eri, pe distanța Katowice — ZakopAne (186 km.). A fost etapa cea mai dură a circuitului, etapă socotită hotărâtoare pentru rezultatul fi­nal al marii alergări. Având de parcurs o șosea accidentată de munte, cu urcușuri grele și pante repezi, cicliștii participanți au pus în joc toate resursele lor fizice și toate calitățile lor tactice în acea­stă etapă- Greutatea tuturor asal­turilor a căzut asupra reprezen­tanților R.P.R. care aveau de apă­rat dublul lor patrimoniu de con­ducători ai clasamentului general pe echipe și de deținători ai „tri­coului galben“, — apanaj al pri­mului din clasamentul general in­dividual. Aparându-se cu extremă tena­citate, dar mai ales folosind la ma­ximum avantagiile spiritului de echipă, reprezentanții Republicii Populare Române au reușit să-și mențină­ pozițiile lor fruntașe. E­­chipa R-P.R. iși menține primul loc la o distanță apreciabilă de circa 27 minute față de cea de a doua clasată, — echipa Italiei. Iar Marin Niculescu păstrează „tricoul galben” urmat ca o umbră de acelaș, Locatelli, care s-a apropiat a 50 secunde de leader. In schimb, Șandru a căzut de la locul 4 la locul 6, ceea ce nu a influ­ențat insa asupra clasamentului pe echipe. Continuare în pag. 6 col. 5——7 G­H­D­UL colonizatorului am­eri­can de I. LAVRETSCU­ In Statele Unite, au apărut în ulti­­mul timp, zeci de diferite birouri de informație și ghiduri pentru atragerea „turiștilor” americani, și pentru ini­­țierea lor în „afacerile Europei Oc­cidentale”. In seria acestei literaturi ocupă un loc important recentul „Ghid pentru Europa” scris de un oarecare T. Fiel­ding, și editat de către una din cele mai mari edituri americane „William Stone”. Temple Fielding declară de la înce­­put că, cultura, muzeele, galeriile de tablouri nu sunt decât simple absur­dități romantice. Turistul american fiind un „om practic” trebue să i se dea în consecință informații și indi­­cațiuni precise, de pildă, cum poate trece marfa de contrabandă, cum și cu cât poate fi mituit funcționarul vamal, unde se găsesc și care este activitatea burselor negre, unde și ce se poate vinde cu un mare profit, un­­de pot fi vizionate „spectacole des­frânate" și unde se găsesc „case spor­­tive” (sub această expresie, autorul subînțelege case de toleranță și nici­decum cluburi sportive sau măcar tricouri) — „Să fim sinceri — continuă au­­torul — bursa neagră e bursa neagră, prostituatele sunt prostituate, guno­iul e gunoi și bandiții sunt bandiți — toate acestea le veți găsi în car­tea mea, așa cum le-am văzut și le-am găsit eu în Europa Occidentală“. Fielding începe prin a face cunos­cut turistului american că exporta în Europa al „armelor, narcoticelor, fotografiilor pornografice, și al feme­­ilor fără pașaport, este din păcate socotit contrabandă". De aceea el­ sfă­­tuește în continuare „turistul” ame­rican, sa-și facă în priul rând rost de un impermiabil prevăzut, cu 6 bu­zunare, care ar fi denumit de ori­ce om cinstit — gangsteresc, în al doilea rând un geamantan „B4" prevăzut cu compartimente secrete, care ar per­­mite evitarea controlului vamal. A­­cest impermiabil și acest geaman­tan — după lămuririle lui Fielding sunt fabricate special pentru uzul tu­riștilor, care pleacă din Statele Unite în Europa Occidentală, de către spe­cialiștii cunoscutei firme americane „&aks”, care, după spusele lui, ar furni­za asemenea „rechizite" genera­­lului Eisenower, și altor asemenea turiști americani importanți. Fielding susține în continuare că americanul care pleacă în călătorie în Europa, nu are neapărată nevoe să cunoască limba țării respective, îi va fi suficient un teanc de dolari și el va fi înțeles la Paris, sau la Roma întocmai ca la New York sau Chi­cago. Stăpânindu-ne desgustul pe care ni-l provoacă lectura unei asemenea „literaturi”, să continuăm totuși să-l urmărim pe Fielding, care terminând cu informația generală asupra „zo­nei Marshall din Europa”, trece la descrierea amănunțită, în parte, a fie­­cărei țări din Europa Occidentală, căreia îi dedică câte un capitol. Iată câteva din temele tratate în aceste capitole, pe care le vom reda păstrând limba și stilul. „Anglia, este o țară sărăcită, sle­ită. Ori­unde voi veți îndrepta veți întâlni foametea și mizeria. Să o re­­cunoaștem cinstit — continuă Fiel­ding — Anglia se găsește astăzi într’o stare jalnică. Totul este raționat, pen­tru ori­ce cumpărătură trebuiesc car­tele. In Anglia este aproape imposi­­bil actualmente să cumperi îmbră­­căminte, încălțăminte, ciorapi, lingerie, porțelanuri, prosoape, cearșeafuri, să­punuri, jucării, băuturi spirtoase și multe altele. „In continuare, Fielding descrie în mod amănunțit „mecanis­mul” bursei negre,­­ continuând să vorbească despre femeile engleze în­­tr’un stil pornografic. ...și Franța? Autorul începe" prin a avertiza turistul american că fran­cezii nu au o atitudine prea priete­noasă față de americani, de aceia e sfătuește turiștii să nu facă prea ma­re caz de carnetele lor de cerțuri ș­i să nu se laude cu „superioritatea lor americană” .In Franța domnește o sărăcie de­plină. Prețurile la brânzeturi, încăl­țăminte, ceai, orez, unt și la alte produse au crescut foarte mult s sunt aproape inaccesibile francezulu de rând. Turistul american nu av­unsă motive de îngrijorare: schim­­bând dolarii săi la bursa neagră, e va putea obține orice pe nimic. „Prostituția, — ne spune Fielding — este în Franța o întreagă și imen­să întreprindere. Este adevărat că îna­inte guvernul, sub presiunea comu. (Continuare în pag. 6 col. 5-6) Plecarea delegației R.P.R. la Congresul Federației Mondiale a Tineretului Democrat de la Budapesta I­n seara zilei de Marți 30 August coloane de tineri se îndreptau spre Gara de Nord. Cu steagurile înăl­țate în bătaia vântului, purtând uriașe placarde pe care erau scrise lozinci, cu flori roșii în mână tineri muncitori din fabricile și uzinele din Capitală, au venit la gară să conducă delegația ti­neretului muncitor din țara noastră, care pleca la Budapesta pentru a par­ticipa la lucrările Congresului Federa­ției Mondiale a Tineretului Democrat. Delegația , are în fruntea sa pe tov. Petre Lupu, secretar al C. C. al UTM. Pe peron erau de față tov. Teohari Georges­cu secretar al Comitetului Cen­tral al Partidului Muncitoresc Român, ministru al Afacerilor Interne, tov. Pa­vel Lala, Paul Cornea, Victor Orșa, se­cretari ai Comitetului Central al UTM. Pe peronul Gării de Nord se revăr­sau într-una, fluvii de tineri în șalopete coloane de atemiști mândri că repre­zentanții lor vor putea să-și spui­e cu­vântul la Budapesta alături de repre­zentanții tineretului democrat din lu­mea întreagă. Lozincile isbucneau din toate colțurile, le repetau sutele și miile de tineri: „Pentru pace luptăm noi, Jos cu cei ce voi­ război! Pentru pace! Sub steagurile desfășu­rate, vocile se uineau mai hotărîte, mai puternice: „U. R. S. S.! Stalin! Stalin!” Numele iubit al Uniunii Sovietice și numele iubit al marelui Stalin îi scan­dau miile de voci, îi repetau necontenit miile de tineri și tinere. O floare pentru un tânăr di­­n Vietnam Intr’un colț iată un grup de tinere țesătoare. Cu buchete de flori în mână și cu fețele pline de o nestăvilită bucu­rie, ele au venit să conducă delegații și delegatele țării noastre. — „Am plecat direct de la fabrică — ne spune țesătoarea Ionescu Emilia. Și pe drum, înainte de a intra în oraș, an cules pe câmp câteva flori ca să le a­­ducem tovarășilor noștri care pleacă” — „Și eu am adus o garoafă roșie — intervine Anghel Tudora — și aș vrea mult ca delegații noștri atunci când vor ajunge la Budapesta să o ofere unui delegat dintr’o țară asuprită de imperialiști. Ași vrea să-i dea această floare, unui tânăr din Vietnam. Să i-o dea unui tânăr din sutel­e de mii de ti­neri din această țară, să i-o dea unui tânăr care luptă pentru descătu­șarea patriei cotropite de imperialiști, care luptă cu arma în mână pentru liber­tate, pentru pace”. .,iată’'si*ea noastră este inestrămn&sferă (Se a lupta pentru pace” Mai sunt 15 minute si la 23 si 20 tre­nul cu delegații, la Congres va pleca spre Budapesta. Sunt atâția tineri pe pe­ron încât nu mai ai loc să faci nici un pas. De la geamul unui compartiment, țe­sătoarea Câmpeanu Viorica de la Fila­tura Română de Bumbac, îți ia rămas bun de la tovarășele sale. Ea va pleca la Budapesta să ducă alături de ceilalți de­legați, cuvântul de pace al tinerilor mun­citori din Republica Populară Română. Pe bluza albă a Vioricăi Câmpeanu stră­­lucește Ordinul Muncii clasa III-a — „L-a primit pe merit — ne asigu­ră o tovarășe de la F. R. B. — cu 11 s­­i 120 la sută a depășit Viorica norma in fiecare zi”. — „Trădască fruntașii in producție’’— răsună o voce și ovațiile isbucnesc tu­multoase din miile de piepturi. — „Sunt mândră că plec la Budapesta, le spunie Aurica Câmpeanu, tovarășelor sale. Sunt mândră deoarece știu că și la firele mele de bumbac și acolo la Con­gres, lupt alături de poporul muncitor pentru pace, adică pentru făurirea unei lumi mai drepte și mai bune. Și sunt bucuroasă că având in frunte gloriosul tineret comsomolist, având alături re­prezentanții tineretului democrat din lu­mea întreagă, vom putea să dăm un us­turător răspuns planurilor răsboinue­ ale imperialiștilor”.­— „Și tinerii țărani muncitori de pe o­­goare — intervine țăranul muncitor­ Ce­zar Ștefănescu din comuna Strehaia, jud. Mehedinți, sunt bucuroși că vor avea o­­cazie să-și spuie­­ Congresul de la Bu­dapesta vrerea lor nestrămutată de a apăra pacea, care le garantează trăinicia Dem. Tabacu Continuare în pag 6 col. 4 C­INCI A­N­I DE LA REFACEREA MIȘCĂRII DIN TARA O­amenii muncii din întreaga țară sărbătoresc azi aniversarea a a cinci ani de la refacerea unității mișcării sindicale. Eliberarea țării noastre de către glo­rioasa Armată Sovietică a dat posibili­tate clasei muncitoare, condusă și în­drumată de Partidul­ Comunist Român, să pornească la reconstituirea și reorga­nizarea mișcării sindicale. Dușmanii clasei muncitoare au sim­țit încă de la început pericolul ce-l re­prezenta pentru ei o mișcare sindicală unitară și puternică. Ei au căutat prin toate mijloacele să spargă unitatea cla­sei muncitoare, să dea mișcării sindi­cale un caracter așa zis apolitic, să o rupă de lupta revoluționară a avant­­gărzii proletariatului. Lupta dusă de comuniștii din sindicate cu spri­jinul elementelor cinstite din P.S.D. împotriva social democraților de dreap­ta și a tuturor celorlalți diversioniști, dușmani ai clasei muncitoare, s’a soldat cu o strălucită victorie.Sciziunea între­ținută atâția ani de către elementele reformiste a fost lichidată și mișcarea sindicală s’a reconstituit la 1 Septembrie 1944 pe baza unității, în spiritul luptei de clasă. Cei cinci ani parcurși de mișcarea sindicală dela 1 Septembrie 1944 și pâ­nă în prezent reprezintă un lung șir de realizări, un bogat bilanț de succese. Până la naționalizarea principalelor mijloace de producție, sindicatele au dus o­ acțiune susținută pentru mobilizarea muncitorilor în lupta pentru refacerea și desvoltarea economiei noastre,, pen­tru educarea maselor în spiritul luptei de clasă, pentru îngrădirea exploatării SINDICALE NOASTRĂ patronilor capitaliști prin sprijinirea re­­­vendicărilor muncitorești. Actul istoric al naționalizării a adus sarcini noul și importante mișcării sin­­dicale. In perioada de trecere de la ca­pitalism la socialism, rolul sindicatelor a crescut, ele constituind principala pârghie pentru transmiterea în masa muncitorilor a învățăturilor Partidului Sub îndrumarea Partidului, sindicatele s’au pus cu hotărîre in fruntea luptei pentru organizarea și desvoltarea între­­cerilor socialiste, deșteptând în mase o nouă atitudine față de muncă, luptând pentru crearea muncitorilor de tip nou, a muncitorilor socialiști. Rezoluția ședinței plenare a C. C. al P. M. R. din 22—24 Decembrie 1948 a­­supra problemei sindicale a însemnat un moment de cotitură importantă pen­tru mișcarea noastră sindicală. Trasând în mod precis sarcinile ce revin sindi­catelor în momentul istoric în care principalele mijloace de producție au în­cetat de a mai aparține exploatatorilor, devenind un bun comun al poporului muncitor, în momentul în care s’a pă­șit pentru prima dată la planificarea e­­conomiei noastre. Comitetul Central al Partidului a adus un ajutor de neprețuit luptei pe care mișcarea sindicală tre­buia să o ducă pentru realizarea Planu­lui de Stat, pentru introducerea între­cerilor socialiste ca o metodă perm­a­­nentă de muncă, pentru îmbunătățirea condițiilor de trai ale salariaților. Sprijinul acordat de Partid mișcării Paul Marian Continuare în pag. 6 col. GED In satul Vaduri din județul Neamț se construește o fabrică modernă de cherestea Societatea Sovromlemn a început construirea unei fabrici de cherestea înzestrată cu utilajul cel mai modern, după modelul celor din Uniunea Sovie­tică, în satul Vaduri din județul Neamț. Pentru construcția acestei fabrici a sosit în țară un colectiv de ingineri so­vietici iar utilajul tehnic este adus în întregime din Uniunea Sovietică. Da­torită utilajului modern și mecaniză­rii tuturor fazelor de producție, ran­damentul fabricii va fi egal cu acel al tuturor fabricilor de cherestea din ju­dețul Neamț la un loc. Problema deșeurilor de la gatere, cir­culare și combine va fi rezolvată tot printr-un procedeu mecanic în sensul că deșeurile nu rămân la suprafață, în hale, ci ele cad în subsolul fabricii unde sunt retezate mecanic și apoi tri­mise fabrici­or de hârtie și ce­ulo­­ză ca materie primă. Această revalori­ficare va contribui la micșorarea pre­țului de cost al cherestelei. Odată cu construirea fabricii, a înce­put și construirea unei băi, cantine, teatru, cinematograf, dispensar, săli de ședință, terenuri sportive, locuințe pen­tru muncitori și funcționari, etc. întregul ansamblu de clădiri va fi așezat pe trei platouri. Pe unul se va găsi fabrica, baia și cantina, precum și o terasă acoperită pentru vară. Pe al doilea platou va fi construit un teatru, un cinematograf cu o capacitate de 500 persoane, un dispensar cu sală pentru tratament medical, o sală pentru trata­ment chirurgical, una pentru tratament dentar și camere speciale pentru bol­navi. Pe acelaș platou, în „clădirea socia­lă”, vor fi amenajate săli speciale pen­tru Organizația de Partid și cele de masă, o sală pentru bibliotecă, sală de lectură, un club cu fumoar și bufet, etc. Pe acelaș platou se construiește și o clădire pentru creșa copiilor muncitori­lor din fabrică. In sfârșit, tot pe platoul al doilea, se amenajează un stadion sportiv cu terenuri de foot-ball, volley-ball, bas­­ket-bal și o pistă de alergare. Pe tere­nul sportiv se vor construi vestiare și o tribună. A treia terasă este rezervată con­strucțiilor ce vor servi la locuințe mun­citorilor și funcționarilor. Trei clădiri mari pentru locuințele muncitorilor permanenți și o clădire cu o capacitate de 200 paturi pentru muncitorii flo­tanți. Apartamentele din clădirile mun­citorilor permanenți vor avea câte 2—3 camere, baie, cămară, etc. Toate clă­dirile vor avea instalație electrică și instalație de apă și canal. L. MOLDOVANU corespondent Vom duce până la capăt lupta pentru pace, pentru viața și viitorul nostru Momente și imagini de neuitat de la Festivalul Mondial al Tineretului Democrat — DE LA TRIMISUL NOSTRU AL. N. TRESTIENI — F­­estivalul dela Budapesta a lăsat în inimile miilor de tineri partic­­i­panți momente de neuitat, am întâi cu o adâncă semnificație. Pentru fiecare în parte,­­desfășurarea Festivalului a constituit un prilej de mari și prețioase învățături. Pentru fiecare in parte Festivalul a însemnat o școală, atât prin cunoștințele cu care s-a îmbogățit, cât și prin manifestările co­­mune, prin discuțiile purtate, prin dovezile dragostei și a simpatiei reciproce. Au fost momente multe, împrejurări multe care au prilejuit tinerilor cunoașterea reciprocă, înțelegerea adâncă a lucrurilor despre care înainte știau prea pu­țin. Fiecare în parte venise la Festival cu mesagiul luptei, al realizărilor și al pers­pectivelor existente în patria sa. Fi­e­care a plecat după petrecerea celor două săptămâni la Budapesta cu o ex­periență nouă. Vor rămâne vii în amin­tirea tuturor spectacolele la care au participat, meetingurile uriașe, focurile de tabără, excursiile și vizitele făcute. Pe străzile Budapestei s-au împreunat coloanele reprezentând sute de milioane de tineri din toată lumea, care doresc pacea și care sunt hotărîți să lupte pen­tru a o câștiga. Au fost însă manifes­tări și momente care și-au căpătat în sufletele tinerilor un joc mai mare de­cât altele și care vor rămâne în amin­tirea lor mai­ vii, mai bogate în conți­nut. Una dintre acestea a fost prilejuită de delegația tineretului vietnamez. „Pace in Vietnam”! In ziua de 1» August, In sala clubu­lui muncitoresc din Budapesta, mica de­legație a tineretului din republica demo­crată Vietnam, sărbătorea aniversarea a patru ani de la revoluția de eliberare din August 1945. Sărbătoarea tinerilor vietnamezi a devenit o sărbătoare a Festivalului Mondial al Tineretului. A­­niversarea­ a patru ani de la proclama­rea Republicii Democratice Vietnam s’a transformat într’o puternică demon­strație de solidaritate a tineretului în lupta pentru pace, pentru libertate, pentru un viitor mai bun In sala clu­bului, erau adunați sute de tineri fran­cezi, partizani greci, tineri țărani și muncitori români, mineri polonezi și francezi, luptători din armata Chinei Libere, tineri americani, tineri din zeci de țări coloniale și din republicile populare. Emoția pe care o trăiau tinerii viet­namezi a cuprins în aceeași măsură și asistența. Nu existau în sală priviri in­diferente. Nu exista inimă de tânăr care să nu palpite puternic. La tribună a luat loc Lu Duc Phoe conducătorul de­legației tineretului vietnamez, unul din tinerii care au făcut șase luni de zile pe drum până la Budapesta. Pentru a ieși din țară și a ocoli blocada creată de co­lonialiștii francezi a parcurs pe jos prin munți și prin păduri peste 1.000 km. Spre el ca și spre ceilalți tineri vietna­mezi s’au îndreptat pline de dragoste, de căldură, de admirație privirile tutu­ror tinerilor din sală. In numele miilor de tineri care plătesc cu sângele lor, cu viața lor, libertatea țării, el vorbește despre realizările Republicii Democrati­ce Vietnameze și despre durerile po­porului său care duce cu eroism lupta de apărare împotriva colonialiștilor fran­cezi care vor să transforme din nou Vietnamul într’o colonie, într’o sursă de materii prime. „Noi facem deosebire însă, a arătat el, între colonialiștii fran­cezi și poporul francez care suferă mi­zeria exploatării ca și Vietnamul, care are acelaș dușman: capitalismul“. In numele miilor de tineri și al po­porului său Lu Duc Phoc a arătat că poporul vietnamez va lupta fără înce­tare până la victoria finală. In zona eli­berată, Vietnamul trece în momentul de față printr-o serie de transformări mari. Clasa muncitoare conduce țara pe calea democrației, pe calea arătată de marea Uniune Sovietică in fruntea căreia se află marele prieten al omenirii, tovară­șul Stalin. Cuvântarea șefului delega­ției vietnameze a fost urmată de puter­nice aclamații­­ și aplauze. Deodată, a­­sistența ridicată în picioare a început să strige cuvintele pe care le-au adus în sală peste 200 tineri francezi. La Paix au Vietnam! La Paix au Vietnam­ Pace în Vietnam. Luând cuvântul cu toată emoția pe care o trăia alături de tovarășii vietna­mezi, tânărul muncitor francez Gellg a exprimat în numele tineretului acelei Franțe care muncește din greu, care luptă împotriva exploatării capitaliste, poziția pe care o au ei față de lupta e­­roică a poporului vietnamez. „Noi, tinerii francezi am luptat împo­triva acestui război murdar, am vărsat sângele nostru și vom continua lupta până când vom reuși să cucerim pacea, să răsturnăm imperialismul. Tinerii marsiliezi au împiedicat prin greve mai multe vapoare să transporte arme și trupe spre Vietnam. Cu aceasta noi am dovedit un semn de recunoștință pentru lupta poporului vietnamez și ne-am a­­rătat adeziunea noastră puternică la lupta aceasta. Sunt multe exemple care arata cu câtă dragoste privesc tinerii muncitori francezi înota tovarășilor lor din Vietnam, luptă care este și a lor în același timp. Un parașutist Continuare un pag. 6, col. I—3 . Pe peronul Gării de Nord la plecarea delegației R.P.R. la Congresul de la Budapesta, tov. Teohari George­­scu, secretar al C.C. al P.M.R., Ministru al Afacerilor Interne, de vorbă cu tovarășii Petre Lupu Pavel Lala și Paul Cornea, secretari ai C.C. al U.T.M.

Next